de pr. Florin-Petru Sescu
"Dragă mamă, îţi scriu acum când zilele Crăciunului sunt aproape. Fiind aici, în misiune, în mijlocul oamenilor săraci, mă gândesc la pruncul Isus, care a preferat simplitatea şi sărăcia, şi îţi mulţumesc că m-ai învăţat să fiu bun. Tu m-ai ajutat, prin credinţa şi exemplul tău, să înţeleg faptul că un creştin care este conştient de credinţa sa, de bogăţia sa, de fericirea primită în dar de la Domnul nu poate să nu fie iubitor şi plin de caritate faţă de alţii.
Sunt sigur, mamă, că un creştin - fie el preot, persoană consacrată sau laic -, privind la pruncul Isus, îşi va pune cu mai multă generozitate munca sa, renunţările sale, puţinul său în slujba evanghelizării, pentru ca vestea cea bună să ajungă până la marginile pământului. Astăzi, priveam la fraţii mei săraci din misiune şi îmi spuneam: Cum pot spune eu că îi iubesc, dacă nu-i ajut cât pot de bine, dacă nu am grijă de ei când sunt în pericol, dacă nu le întind o mână de ajutor când îi văd în nevoie?
Dragă mamă, roagă-te pentru mine aşa cum ai făcut-o de fiecare dată, ca să fiu un om bun, un creştin bun, un preot bun, unul care pune iubire în tot ceea ce face.
Crăciun fericit, mamă, şi fie ca bunătatea lui Dumnezeu să se vadă în faptele noastre!"
(Mesajul de Crăciun al unui misionar)
Indiferent dacă este recunoscut sau nu, Crăciunul şi Paştele, ca de altfel toate misterele mântuirii, vorbesc despre victoria luminii asupra întunericului, victoria vieţii asupra morţii; victoria bunătăţii şi a milostivirii lui Dumnezeu asupra răutăţii şi a mândriei.
Sărbătoarea Crăciunului este o invitaţie adresată oricărui creştin de a privi la Pruncul divin care, prin simplitatea şi gingăşia intrării sale în lume, îl învaţă un alt mod de a trăi. Crăciunul este o invitaţie la a arăta bunătate şi gingăşie în toate faptele pe parcursul întregii vieţi, nu numai în preajma sărbătorilor. A fi creştin nu înseamnă doar a beneficia de bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu, ci şi a deveni protagonist, misionar al bunătăţii şi milostivirii, prin cuvinte şi fapte.
Cum poate creştinul să dea mărturie despre bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu?
Povestea unei tinere catolice din Africa de Sud, din tribul Sulu, poate fi un bun exemplu. Fiind plecată la studii într-un oraş, a întâlnit un tânăr, fiul unei căpetenii din alt trib. Au început să se îndrăgească, dar tânărul nu a primit permisiunea tatălui de a se căsători cu această fată creştină. Cunoscându-i însă bunătatea şi aleasa educaţie, tânărul a decis să se căsătorească cu ea. Odată încheiată căsătoria, tânărul a aflat că tatăl i-a retras dreptul de fiu şi, implicit, dreptul de a conduce tribul. După ceva timp, înarmaţi cu resemnare şi curaj, cei doi au decis să-şi viziteze familia. Şeful de trib şi-a stăpânit mânia şi i-a primit pentru câteva săptămâni. Ceea ce a fost mai interesant a fost faptul că la sfârşitul acestei vizite, admirând zi de zi amabilitatea, modestia şi hărnicia tinerei străine, şeful de trib şi-a spus: "Dacă asta înseamnă să fii catolic, atunci cred că fiul meu a ales bine". Exemplul tinerei a făcut ca întreaga familie să primească botezul şi a deschis calea misionarilor, care au primit dreptul de a predica evanghelia în regiune.
Faptele, mai mult decât cuvintele, au un ecou deosebit în inima celor din jur. A fi misionar înseamnă ca bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu să fie vizibile prin faptele creştinilor. Crăciun fericit şi plin de bunătate!
