de pr. Alois Moraru
În cel de-al treilea articol dedicat "episcopului cu crucea de plumb", din luna septembrie, am consemnat aspecte din ultimii ani petrecuţi pe acest pământ de episcopul Ioan Duma, trecut la cele veşnice în ziua de 16 iulie 1981. Apropiindu-se sărbătoarea Naşterii Domnului, doresc să aduc în atenţie câteva date pe care le avem despre ultimul Crăciun trăit de acest păstor în viaţa pământească.
Una dintre preocupările episcopului titular de Iuliopolis, mai ales în anii în care a activat cu domiciliu forţat la Parohia Târgu Jiu (între 1959 şi 1981), a fost aceea de a scrie numeroase cărţi poştale şi scrisori, pe care le trimitea prin curieri sau prin poştă. Dosarele de urmărire informativă ne prezintă sute de răvaşe pe care episcopul le-a redactat şi trimis cu ocazia sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou. Deşi erau cenzurate de autorităţile comuniste, cele mai multe au ajuns la destinatari, aşa cum reiese din corespondenţa primită de episcopul persecutat. Pe lângă urările fireşti la asemenea momente, "ep. (pr.) (fr.) I. Duma" acorda o atenţie deosebită faţă de unii preoţi aflaţi în situaţii de boală sau tensiuni spirituale, susţinea prin rugăciuni şi sfaturi duhovniceşti unele persoane consacrate, cerea unele adrese şi referinţe pentru preoţi şi călugăriţe care activau public sau clandestin în unele comunităţi din România, ajuta unii preoţi dactilografiind la maşina de scris unele scrisori pe care le trimitea în numele lor la diferite instituţii din ţară şi străinătate, îi punea pe unii cetăţeni români în legătură cu persoane şi instituţii din Italia, Israel, Austria şi Germania, pentru a obţine invitaţii ca să poată vizita unele ţări, redacta şi trimitea scrisori de recomandare pentru mulţi preoţi ca să poată ajunge la Vatican şi să participe la audienţele papilor Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea, intervenea pentru unii bolnavi la doctori din Bucureşti, cerea consultanţă de la unii medici din străinătate etc.
De multe ori, episcopul Ioan Duma compunea o poezie sau meditaţie de Crăciun, o multiplica la maşina de scris în multe exemplare, după care adăuga cu stiloul câteva propoziţii sau fraze, în funcţie de destinatarul scrisorii. Agenţii Securităţii adunau corespondenţa trimisă de "Duma", întocmeau borderouri (uneori cu 150 de nume şi cu adresa de corespondenţă) şi chiar făceau diferite sinteze despre conţinutul şi destinatarii corespondenţei. De multe ori, aceştia menţionau: "Scrie şi citeşte fără ochelari la 83 de ani; are o memorie foarte bună".
Fiind în casa parohială din Târgu Jiu, cu ocazia ultimului Crăciun pe care l-a trăit pe pământ, în decembrie 1980, "pr. Ioan Duma, paroh" a scris poezia "La Tine vin..., meditaţie de Crăciun", pe care a expediat-o multor persoane, printre care şi părintelui Ioan Gherghina, aşa cum se vede în imaginea alăturată. Chiar şi în aceste scrisori de Crăciun, deşi ştia că i se citeşte corespondenţa şi i s-a atras atenţia de mai multe ori asupra informaţiilor pe care nu trebuia să le transmită altora, episcopul Duma scria nestingherit multor ierarhi, clerici şi laici, din ţară şi străinătate, exprimându-se asupra realităţii Bisericii Catolice din România, a interferenţei autorităţilor comuniste în chestiunile interne ale Bisericii, a modului în care este îngrădită libertatea religioasă şi asupra altor subiecte de interes bisericesc. Din aceste file de arhivă transpare curajul său de a milita pentru credinţă, adevăr şi libertate, puse toate sub oblăduirea "Pruncuşorului venit din cer, ca Mântuitor, Salvator şi de oameni iubitor".
