Prelucrare de pr. Felician Tiba
Abia ajunsesem la ţară la bunica, că mi-a şi zis: "Spală-te repede, că mergem la biserică!" Eu să mă spăl? Cred că mai degrabă ea avea nevoie să se spele cum fusese la munca câmpului, nu eu. Eu veneam de la oraş, eram curat.
La insistenţa ei, m-am dus la găleata cu apă şi cu o mână turnam cu cana, cu cealaltă mă spălam, totul doar de ochii ei, ca să n-o supăr...
"La biserică, dragul meu, mi-a spus ea, nu se merge fără să te speli. La biserică trebuie să fii curat, nu doar pe mâini, ci şi la suflet. La biserică nu se merge cu hainele de peste zi sau cu cele pe care le-ai îmbrăcat la câmp, ori la târg, ci cu haine curate, special pentru biserică."
De altfel, o şi vedeam cum după o zi de muncă se spăla în felul ei, se schimba de hainele de peste zi, îşi punea o fustă şi o bluză, amândouă curate, îşi lua sandale curate şi un batic curat pe cap şi mergea în grabă la biserică. Mergea să prindă şi Rozariul!
Dar eu de unde să ştiu toate rânduielile acestea? La oraş, nu se mergea la câmp, nu te murdăreai aşa cum te murdăreai la ţară, mai ales copil fiind. Aşa că ţin minte şi astăzi, după ani şi ani, prima mea vacanţă la ţară la bunica.
Nu conta că eşti cu haine curate, important e că nu trebuia să mergi cu aceleaşi de peste zi. "La Isus, spunea ea, trebuie să mergi cu haine curate şi cu sufletul curat. Nu că se uită el la haine, dar la suflet se uită. Şi cum poţi să ai sufletul curat, dacă nu ai haine curate? Sau cum să ai haine curate şi sufletul murdar?"
Pe undeva, amândouă, cel puţin în viziunea ei, trebuiau să fie curate. Aşa că am intrat şi eu în logica ei. Mă spălam de fiecare dată când mergeam la biserică şi o fac şi acum, chiar dacă au trecut o grămadă de ani de atunci, iar ea nici nu mai este printre noi. "La Isus trebuie să te prezinţi curat!", aşa m-a învăţat ea şi aşa încerc să fac. Sper să mă găsească la fel şi când o să merg să mă întâlnesc cu ea acolo sus unde este... (Marian)
