Maria-Alexandra Frona
De la vârsta de 5 ani am fost copilul nelipsit de la campusul de vară din localitatea mea Adjudeni. Anul acesta, din întâmplare sau providenţial, am avut fericirea să fac parte din grupul celor 120 de animatori ai campusului care a avut loc în perioada 10-16 iulie. Cei aproximativ 550 de copii (4-14 ani) au fost animaţi cu bucurie, iar campusul a avut tema: "Prietenii Esterei".
Totul a început printr-o prietenă care era responsabilă cu sceneta pentru campus. Având nevoie de ajutor cu privire la realizarea tablourilor de pe fundal, mi-a expus dorinţa ei, în speranţa că o voi ajuta. Am acceptat şi, după câteva zile de muncă şi distracţie, am terminat tablourile, iar atunci când părintele vicar a aflat că am ajutat la realizarea acestora, m-a convins să particip ca animatoare. Cu strângere de inimă am acceptat, iar cu o zi înainte de a începe campusul, aveam emoţii foarte mari, pentru că era pentru prima oară când făceam aşa ceva. Îmi era frică de posibila dezamăgire a liderilor, că nu voi face faţă ca animatoare, că nu mă voi integra şi că voi regreta faptul că am acceptat. Însă niciuna dintre acestea nu s-au întâmplat. Pot spune că am avut parte de o experienţă memorabilă în această săptămână. Am apreciat fiecare moment din aceste zile, de la supravegherea copiilor până la bătaia cu apă şi făină, de la farsele tinerilor până la Sfânta Liturghie de finalul zilei.
Acest campus m-a ajutat să am o legătură mai strânsă cu persoanele din jur, iar tema campusului m-a făcut să înţeleg cât de importante sunt prietenia şi încrederea în Dumnezeu.
