traducere şi prelucrare de pr. Mihai Pătraşcu

Voia să plece în Extremul Orient pentru a vesti evanghelia după exemplul Sfântului Francisc Xaveriu, dar a realizat vocaţia sa în ţara natală, în slujba concetăţenilor săi biciuiţi de continue războaie şi violenţe.

S-a născut la Eichstätt, în Bavaria (Germania), în anul 1642, şi era al patrulea dintre cei unsprezece copii ai bijutierului şi primarului Nikolaus Jeningen şi ai soţiei sale, Anna Maria. A crescut în oraşul său natal, distrus aproape complet de Războiul de Treizeci de Ani.

Din 1651 până în 1659 a frecventat gimnaziul iezuiţilor. La vârsta de 14 ani nutrea deja dorinţa de a deveni iezuit. După diploma de gimnaziu, a obţinut licenţa în filozofie ca urmare a unui curs bienal de studii (1659-1661). În anul 1663, la vârsta de 21 de ani, a intrat în noviciatul din Landsberg al Societăţii lui Isus. Fundamentul formării sale au fost mai ales exerciţiile spirituale ale Sfântului Ignaţiu.

În anul 1672 a fost hirotonit preot, după care a lucrat ca profesor la Mindelheim şi Dilingen. În 1677 a depus voturile solemne şi a intrat definitiv în Societate ca membru cu voturi. Trei ani mai târziu a fost trimis la Ellwangen, unde a fost la început responsabil al spovezilor.

Într-o scrisoare vorbeşte despre principala sa preocupare de a-i sluji pe fraţi, descriind-o ca o operă pentru "a-l imprima pe Dumnezeu, pe Isus şi pe Mama sa în inima aproapelui", cu scopul de a-i scoate din indiferenţă şi din superficialitate, ajutându-i să-şi formeze o legătură sinceră şi profundă cu Domnul şi cu Fecioara. Şi tocmai raportul cu Sfânta Maria şi apropierea acesteia, pe care el o experimentează mai ales în rugăciune, îi plăsmuieşte spiritualitatea.

Pentru a face faţă afluxului de credincioşi la Schönenberg, locul activităţii sale, Ioan Filip a sugerat să fie înlocuită capela cu o biserică mare, care să devină loc de pelerinaje. Construirea templului sacru a fost realizată după ce oraşul a fost cruţat de un grav incendiu în 1681, ca urmare a unei promisiuni făcute Sfintei Fecioare Maria. Edificiul, care reprezintă o bijuterie a barocului, a fost construit graţie angajării şi sacrificiilor părintelui Ioan Filip şi a devenit un sanctuar marian popular. Epitaful său în curtea interioară a bazilicii îl descrie ca "un misionar neobosit în districtul Ellwangen şi în toată zona care cuprinde patru dieceze".

De fapt, angajarea misionară constituie adevăratul nucleu al vieţii sale. Catolicii care trăiau în zonele protestante, în apropiere de Ellwangen, nu aveau un păstor propriu. Şi zonele cu o prezenţă marcată de catolici aveau nevoie de sprijin. Asistenţa dată bolnavilor, administrarea sacramentelor, spovada şi cateheza au fost punctele focale ale muncii sale misionare în ceea ce era atunci regiunea de graniţă între diecezele de Augsburg, Würzburg, Konstanz şi Eichstätt.

Stilul său de viaţă ascetică, ce cuprindea posturi riguroase şi penitenţe fizice, i-a slăbit tot mai mult sănătatea deja fragilă. Cu puţine zile înainte de moarte, survenită la 8 februarie 1704, a început ultimele sale exerciţii spirituale, o experienţă care l-a însoţit în toată existenţa sa călugărească.

Raportul său cu Dumnezeu şi cu persoanele a fost caracterizat de o devoţiune vie şi simţită. Imediat după moartea sa a început venerarea sa, care a supravieţuit şi după suprimarea Societăţii la Ellwangen, în 1773. Actualmente, în fiecare vară, mai ales tinerii fac un pelerinaj de cinci zile de la Eichstätt la Ellwangen, denumit Aktion Spurensuche, şi bazat pe spiritualitatea lui Ignaţiu de Loyola reflectată în viaţa lui Ioan Filip Jeningen.