de pr. Florin-Petru Sescu
Este luna august, care are chiar în centrul ei marea solemnitate a Adormirii Maicii Domnului.
Mulţi credincioşi din Dieceza de Iaşi şi din România vor merge la Cacica, Baraţi, Şumuleu Ciuc, Maria Radna sau în alte locuri de pelerinaj şi se vor ruga cu multă evlavie Mariei, atât pentru intenţiile lor personale, cât şi pentru intenţiile prietenilor şi ale cunoscuţilor, care din cauza vârstei, a bolii sau din alte motive nu vor putea ajunge la un sanctuar marian.
La sanctuarele amintite ar trebui adăugate şi bisericile "Adormirea Maicii Domnului" din Maikona - Kenya şi "Adormirea Maicii Domnului" din Djebonoua - Coasta de Fildeş, pentru că, în ziua de 15 august, cele două misiuni din Africa, ce aparţin Diecezei de Iaşi, sunt în sărbătoare, îşi celebrează hramul bisericii principale. Cu siguranţă, această sărbătoare va fi şi mai frumoasă, gândindu-ne că cei din Kenya şi Coasta de Fildeş se vor ruga pentru binefăcătorii din România, iar cei din România se vor ruga pentru ei. În acest context, cineva s-ar putea întreba: Dacă merg la un sanctuar, ce să-i cer Mariei pentru misiuni şi misionari?
Istoria Mons. Gabriele Duatuko, preot indigen din Sudan, începe printre multele şi micile colibe ale satului Abare din Sudan. În acest sat exista un fel de altar numit Tuka - un stâlp fixat în pământ care se înălţa spre cer, având trei braţe şi un recipient format dintr-o jumătate de dovleac golit şi un vas din lemn. Acest tip de altar al spiritelor Mani purta numele de Dua-Tuka în limba Zande, nume care l-a inspirat pe Waghi, şeful satului, să-i dea copilului său acelaşi nume, Gabriele Duatuko.
La şapte ani după naşterea acestui copil, a venit în zonă un catehet al misiunii Mupi, care a început să-i adune pe copiii din localitate pentru a-i învăţa Pa Mbori - "cuvântul lui Dumnezeu".
"Într-o zi - scria Duatuko în jurnalul său - am văzut pentru prima dată un misionar care a trezit admiraţia tuturor. Lumea îl numea Basangbambori, purtător al cuvântului lui Dumnezeu, dar adevăratul său nume era pr. Ernesto Firisin. A fost misionarul care s-a ocupat de mine, m-a pregătit pentru Botez şi m-a sfătuit să merg la seminar."
Când în inima lui Gabriele s-a maturizat dorinţa de a fi preot, mama Natamamu a obiectat: "Fiul meu, mai bine ai fi învăţător şi ai rămâne alături de noi. În şcoala în care vei merge, tinerii se angajează să-i imite pe Abuna, pe misionari, şi au o viaţă grea. Nu ştiu dacă vei fi capabil!" Atitudinea tatălui însă a fost diferită. L-a luat pe Gabriele de mână şi a mers în faţa imaginii Sfintei Fecioare Maria. După ce s-a rugat, i-a spus: "Am rugat-o pe Maria să te binecuvânteze. Mergi, şi eu te binecuvântez! Ştiu că Sunghie-ul, angajamentul tău, este mare, doar te rog să fii bun, să nu furi şi să nu înşeli pe nimeni şi în niciun fel, şi să fii ascultător. Roagă-te pentru mine, când vei fi preot, să ajung în cer!"
Waghi, tatăl Mons. Gabriele a murit pe când acesta era în seminarul din Gulu. Astăzi, Mons. Gabriele se roagă zilnic pentru tatăl său şi pentru toţi cei care l-au susţinut să ajungă preot.
În marea solemnitate a Adormirii Maicii Domnului ar fi frumos ca la intenţiile personale să mai fie adăugate încă trei: 1) pentru vocaţii - la Sfânta Preoţie şi la misiuni; 2) pentru pace - în lumea întreagă şi în zonele de misiune; 3) pentru Sudan - pentru ca Maria să vegheze misiunea încredinţată de Papa Francisc Monseniorului Ionuţ Strejac, preot originar din Dieceza de Iaşi.
