Sănătatea, drept sau lux?
de Daniela Dămoc
În luna aprilie, Papa Francisc ne invită să ne rugăm pentru ca angajarea personalului sanitar în asistarea persoanelor bolnave şi a bătrânilor, mai ales în ţările mai sărace, să fie susţinută de guverne şi de comunităţile locale.
În lumina misterului pătimirii şi al învierii lui Isus, pe care îl medităm mai intens în această perioadă, invitaţia Sfântului Părinte ne aduce în atenţie nevoia de sprijin a persoanelor aflate în neputinţă.
Dacă o persoană, la nivel individual, poate oferi, de cele mai multe ori, doar disponibilitate, un gând bun sau o prezenţă caldă, dacă personalul medical face tot ce poate cu resursele de care dispune, stă în puterea autorităţilor de a pune bazele unui sistem de sănătate fiabil, care să asigure îngrijiri medicale demne.
În contextul prezent, când pandemia şi recentul război izbucnit în Europa ţin, pe bună dreptate, ordinea de zi a guvernelor, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a serviciilor medicale publice, mai ales în statele în curs de dezvoltare, poate părea un moft. Şi totuşi, sănătatea şi calitatea vieţii reprezintă un drept esenţial al fiecărei fiinţe umane.
Dacă o banală viroză sau o durere de dinte limitează persoanei puterea de a-şi îndeplini şi cele mai simple sarcini, cu atât mai mult, în bolile cronice sau urgenţele medicale, este nevoie de un acces rapid şi eficient la servicii de calitate, menite să restabilească starea de sănătate cât mai prompt. Un pat curat de spital, o masă caldă şi hrănitoare, un set de analize complet şi un tratament ţintit şi eficient, ca şi accesul facil, la nevoie, într-o casă de îngrijire pe termen lung reprezintă, de fapt, necesităţile oricărei persoane care a contribuit la fondurile publice prin munca sa de o viaţă, ori s-a născut sau a dobândit o anumită dizabilitate.
Să ne rugăm, aşadar, pentru decidenţii politici, ca ei să aibă inima sensibilă la suferinţa celor vulnerabili şi să prioritizeze în mod raţional resursele de care dispun, investind în infrastructura medicală, dar şi pentru ca tot mai mulţi oameni de bine să se implice pentru această cauză în propriile comunităţi. În acelaşi timp, să susţinem cu rugăciunea noastră şi personalul medical, pentru ca, indiferent de condiţii, să se poată dedica fără rezerve vocaţiei îmbrăţişate.
