de pr. Florin-Petru Sescu

André Malraux, scriitor, ziarist şi om politic francez născut la Paris, a fost întrebat într-o zi de către un jurnalist elveţian: "Cât timp ar dura să fie curăţat Parisul?" Răspunsul acestuia a fost foarte prompt: "Un sfert de oră, dacă fiecare parizian ar face curăţenie în faţa uşii şi a casei sale". Un răspuns excepţional care ar trebui să ne pună pe gânduri.

Când am citit această întâmplare, mi-am amintit imediat de satele din Coasta de Fildeş ale căror oameni sunt gospodari. Deşi casele sunt sărăcăcioase şi dărăpănate, deşi nu au geamuri şi uşi, ci doar nişte preşuri şi pânze atârnate, deşi nu au drumuri asfaltate şi nici garduri care să delimiteze proprietăţile, oamenii mătură în jurul bordeielor, dând o impresie de curat şi frumos în sate.

Suntem în luna aprilie, lună în care mai trăim încă timpul Postului Mare, patima şi moartea lui Isus, dar şi învierea sa. Un timp binecuvântat în care suntem invitaţi la "convertire", iar convertirea lumii este concentrată în cuvintele de mai sus ale scriitorului André Malraux, pe care aş vrea să le parafrazez: lumea poate fi mai curată şi mai frumoasă într-un sfert de oră, dacă fiecare om ar înţelege că trebuie să facă ordine şi curăţenie în propria conştiinţă şi apoi ar începe un drum autentic de convertire. Simplu, concret şi eficient. Dar cât de greu este de pus în aplicare!

Două sunt ispitele cele mai mari în a nu pune în aplicare mecanismul convertirii: 1) impresia eronată că îndreptarea sau convertirea personală este foarte grea sau fără rost; 2) impresia eronată că avem o conştiinţă şi o conduită dreaptă, care nu necesită convertire.

Părintele Domenico, un misionar din Congo, povesteşte cum a primit un tânăr orfan pe lângă misiune şi cum a încercat să-l formeze şi să-l educe pentru a ajunge la perfecţiunea creştină. Dar, într-o zi nefastă, tânărul a fost ispitit de un bărbat rău şi a consumat droguri, de aici urmând alte păcate. Revenindu-şi în fire, tânărul îşi dădu seama de la ce înălţime căzuse. Totuşi, în loc să se întoarcă şi să se convertească, s-a lăsat cuprins de disperare şi a fugit departe, ajungând să se predea unei vieţi presărate de consumul de droguri şi multe alte fărădelegi. Atunci, părintele misionar, care timp de 20 de ani fusese doar în misiune, dedicându-se activităţii misionare şi oamenilor, a mers să-l caute. Găsindu-l drogat la marginea unui oraş, a început să plângă şi i-a spus: "Copile drag, nu este un lucru atât de mare şi grav să cazi în păcat, mai grav este să cazi în păcat şi să nu vrei să te ridici de acolo!" Tânărul avea să mărturisească mai apoi că mai întâi i-a fost teamă că nu va fi iertat şi de aceea nu a făcut primul pas spre convertire, după care a început să se gândească la faptul că prietenii lui fac lucruri şi mai rele şi, în consecinţă, ceea ce face el nu este atât de grav.

Învierea lui Isus Cristos înseamnă pentru noi toţi binele care învinge răul, viaţa care învinge moartea. Învierea ne arată că Dumnezeu şi-a dorit şi îşi doreşte mereu ca omul să fie viu; iar omul este viu atunci când este în mişcare, într-un continuu proces de convertire, îndreptare, perfecţionare.

Cât timp ar dura să fie curăţat Parisul? Dar lumea? Această lume ameninţată de război şi distrugere, de interese şi jocuri de culise? Depinde de cât de repede înţelegem toţi că trebuie să ne convertim, să facem curat atât în interiorul, cât şi în exteriorul nostru.