de pr. Petru Ciobanu
La 24 ianuarie anul acesta, s-au împlinit 175 de ani de la naşterea arhiepiscopului de Bucureşti Otto Zardetti, o bună ocazie de a ne aminti de această figură a Bisericii din România.
Johann Joseph Friedrich Otto Zardetti s-a născut la 24 ianuarie 1847, la Rorschach (Elveţia), din părinţii Joseph Zardetti şi Anna von Bayer. După studiile primare la şcoala din localitatea natală, şi-a urmat formarea în Austria, la Feldkirch. La împlinirea vârstei de 16 ani, a fost admis în Seminarul Mic "St. Georgen" din Sankt Gallen, iar studiile filozofice şi teologice le-a făcut la Universitatea din Innsbruck. În anul 1869, a fost invitat de episcopul de Sankt Gallen, Karl Johann Greith, să participe la lucrările Conciliului Vatican I.
Întors în patrie din Cetatea Eternă, la 21 august 1870 a fost hirotonit preot, prima Liturghie în localitatea natală celebrând-o duminică, 28 august. La 21 decembrie acelaşi an şi-a susţinut doctoratul în teologie la Universitatea din Innsbruck, după care a fost numit profesor la Seminarul Mic din Sankt Gallen şi director al bogatei biblioteci abaţiale din aceeaşi localitate.
În anul 1881, a luat drumul Americii, activând ca profesor de teologie la Seminarul mitropolitan din Wisconsin şi vicar general al Vicariatului Apostolic de Dakota. La 3 octombrie 1889, Papa Leon al XIII-lea l-a numit episcop de St. Cloud, fiind consacrat la 20 octombrie acelaşi an, în biserica mănăstirii benedictine din Einsiedeln (Elveţia), prin impunerea mâinilor arhiepiscopului de Oregon, William Hickley Gross, consacrator principal, secondat de episcopul de Sankt Gallen, Augustin Egger, şi de episcopul de Basel şi Lugano, Leonhard Haas. Însă numeroasele vizite şi clima neprielnică l-au determinat să-şi exprime dorinţa de a reveni în Europa. Drept urmare, la 14 ianuarie 1894, Papa Leon al XIII-lea l-a numit pe Otto Zardetti arhiepiscop de Bucureşti, unde a ajuns la 21 noiembrie.
La scurt timp după preluarea conducerii Arhidiecezei de Bucureşti, Zardetti a câştigat simpatia tuturor, inclusiv a guvernului român şi a regelui Carol I, care l-a susţinut şi din punct de vedere financiar. Chiar de la început s-a dedicat cu zel susţinerii şcolilor catolice, în special a seminarului, existând chiar un proiect, pus la punct de comun acord cu episcopul Dominic Jaquet de la Iaşi, de a unifica seminariile din Bucureşti şi Iaşi, care a rămas doar pe hârtie. Tot arhiepiscopului Zardetti i se datorează şi înfiinţarea Parohiei "Sfântul Iosif" din Bucureşti, la 29 ianuarie 1895, paroh fiind numit pr. Iosif Baud.
Nu lungă a fost păstorirea lui Zardetti la Bucureşti. Motivul poate fi descurajarea în faţa realităţilor religioase din România, ţară în care, după spusele lui, "cetăţenii catolici contează prea puţin din cauza religiei lor, nu a naţionalităţii", la care se adaugă şi lipsa resurselor financiare. De aceea, la 25 aprilie 1895, Zardetti şi-a prezentat demisia din sediul arhidiecezan de Bucureşti, acceptată de Papa Leon al XIII-lea la 25 mai.
La 15 iulie 1895, printr-o circulară adresată clerului, arhiepiscopul demisionar anunţa că a renunţat la conducerea arhidiecezei, că Sfântul Scaun i-a acceptat demisia şi că succesor, în calitate de administrator apostolic, va fi episcopul Dominic Jaquet. Ultima Liturghie în Catedrala "Sfântul Iosif" a celebrat-o la 22 august 1895, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de preoţie. "Cu toţii, preoţi, seminarişti şi credincioşi, sufereau din cauza plecării sale". A doua zi, la 23 august, Otto Zardetti părăsea definitiv România. În scurta sa oprire la Sinaia, a primit din partea regelui Carol I Ordinul Coroana României în rang de ofiţer.
Numit la 12 iunie 1895 episcop titular de Moccisena, s-a retras la Roma, activând în cadrul Curiei pontificale. A trecut la cele veşnice la 10 mai 1902.
