Ana Doboş, preşedinte al Uniunii Asociaţiilor Caritative ,,Sfântul Vincenţiu de Paul" din România
Asociaţia Sfântul Vincenţiu de Paul reprezintă o comunitate fraternă de laici, animaţi de aceeaşi slujire a săracilor prin contact de la om la om, prin darul personal al inimii şi al prieteniei. Membrii vincenţieni activează în Biserică şi trăiesc evanghelia prin fapte.
La originile Societăţii Sfântul Vincenţiu de Paul se află un grup de şase studenţi de la Sorbona, din Paris, receptivi la inspiraţiile Duhului Sfânt, care au acceptat misiunea lor de laici în sânul Bisericii. Niciunul dintre ei nu şi-a revendicat titlul de fondator. Unii istorici însă îl recunosc pe Frédéric Ozanam ca principal fondator. În anul 1833, aceştia înfiinţează Conferinţa de caritate, unde sunt dezbătute diferitele aspecte ale vieţii sociale, care va deveni, prin cunoaşterea sr. Rosalie Rendu, purtătoarea carismei vincenţine, Societatea Sfântul Vincenţiu de Paul. Pentru membrii Conferinţelor, primul angajament în favoarea săracilor este crearea unei legături de prietenie cu aceştia prin vizite regulate, nu doar cu ocazia marilor sărbători creştine.
În România, după anul 1990, carisma vincenţiană a fost aprofundată prin vizitele făcute de vincenţieni din Anglia, Austria şi de sora Agnes Sevlin, membră a Congregaţiei ,,Surorile de Caritate ale Sfântului Apostol Paul". S-au format Conferinţe în Reşiţa, Bocşa, Bucureşti, Câmpulung Muscel.
În Dieceza de Iaşi, prima Conferinţă a fost înfiinţată în 1997 la Oneşti de pr. Iosif Păuleţ, actualmente episcop al Diecezei de Iaşi. Astăzi avem Conferinţe la Iaşi (,,Sfântul Anton" şi ,,Sfânta Tereza"), la Tomeşti, Târgu Frumos, Bălţaţi, Adjudeni şi Roman ,,Sfânta Tereza".
Membrii vincenţieni slujesc aproapele trupeşte şi sufleteşte, sunt alături de familii şi creează cu ele, prin vizite repetate, legături de prietenie. Susţin promovarea demnităţii umane şi integritatea personală, oferind multă speranţă. În activitatea noastră caritativă un rol important îl are părintele spiritual, parohul din comunitate, care ne ajută să ne încărcăm spiritual. Întâlnirile noastre săptămânale, la două săptămâni sau lunare (în funcţie de Conferinţă), ne ajută să-l vedem pe Isus în săracul pe care-l slujim. După aceste întâlniri, mergem în vizită doi câte doi. Un scop primordial al activităţii vincenţiene este educarea copiilor şi tinerilor în spiritul dreptăţii şi al carităţii. Suntem aproape de bolnavi, facem vizite şi oferim consiliere. Persoanele în vârstă şi singure sunt vizitate şi susţinute moral. Persoanele aflate în detenţie sau în spitale de psihiatrie sunt vizitate pentru a le întări în credinţa că nu sunt uitate, că Dumnezeu le este aproape.
Anul 2020 a fost un an aparte, dar vincenţienii au continuat activitatea cu respectarea regulilor impuse de autorităţi. Timpul a fost trist pentru toţi, dar noi am slujit în continuare. Persoanele bolnave de Covid-19 au fost ajutate cu medicamente şi alimente.
La temelia activităţii Sfântului Vincenţiu de Paul au stat comunicarea şi colaborarea. "Am nevoie de tine", aşa a trăit el relaţia cu Dumnezeu, cu ceilalţi şi, în mod deosebit, cu săracii. Vincenţienii din România colaborează foarte bine cu personalul de la Caritas, cu confraţii din Franţa, Austria şi Anglia. Această colaborare ne ajută să cunoaştem mai bine carisma vincenţiană şi să fim aproape de cât mai multe persoane vulnerabile.
Carisma vincenţiană este iubirea concretă care înfruntă problemele şi le rezolvă nu din spirit filantropic, ci pentru că îl vede pe Isus în cel care suferă.
