de pr. Iosif Dorcu
Chiar dacă oraşul Lyon este aşezat pe câmpia de la confluenţa fluviului Ron şi a râului Saône, două coline domină ca doi străjeri: în partea de vest, colina Fourviere, iar spre nord, colina Croix-Rousse.
Pe vârful colinei Fourviere se află unul dintre cele mai frumoase sanctuare din Franţa, Notre-Dame de Fourviere. Deşi urcuşul e greu, merită pentru că aici este un adevărat loc de spiritualitate, dar şi o panoramă excepţională asupra oraşului.
Istoria cultului marian pe această colină începe în secolul al XII-lea, când vechiul nume Lugdunum devine Lyon. Mai exact, în anul 1168, Olivier de Chavannes, decanul capitulului catedralei, decide construirea a două capele: una dedicată Mariei, iar a doua dedicată Sfântului Thomas Becket, martir englez, care a trăit în exil în Franţa. În timpul ocupaţiei protestante, în anul 1562, capela a fost distrusă.
În anul 1623, Fourviere avea o aşa mare importanţă, încât aici se celebrau zilnic 25 de Liturghii. În anul 1643 a fost o epidemie de ciumă. Autorităţile, nemaiştiind ce să facă, au propus o procesiune din oraş la Fourviere la 8 septembrie, iar ciuma a dispărut imediat.
Un alt eveniment important a fost în anul 1870, când Prusia ataca Franţa. O sută de femei intervin la arhiepiscopul de Lyon, Jacques Marie Achille Ginoulhiac, şi hotărăsc să se roage Fecioarei Maria de la Fourviere. Prelatul este încântat de idee şi, dacă oraşul va fi salvat, promite să construiască un mare sanctuar. La 1 martie 1871 s-a semnat Tratatul de la Frankfurt, iar Lyonul nu a avut nimic de suferit. Piatra de temelie, binecuvântată de Papa Pius al IX-lea, s-a pus în anul 1872, iar consacrarea sanctuarului s-a celebrat la 16 iunie 1896. La 16 martie 1897, Papa Leon al XIII-lea i-a conferit titlul de basilica minor.
Bazilica este opera arhitecţilor Pierre-Marie Bossan (convertit în urma întâlnirii cu Sfântul Ioan Vianney) şi Louis Sainte Marie Perrin, care au gândit sanctuarul ca pe o fortăreaţă cu patru turnuri, fiecare turn reprezentând una dintre cele patru virtuţi cardinale: prudenţa, dreptatea, tăria şi cumpătarea. Alături mai există un turn mai vechi, pe vârful căruia domină o statuie aurită a Mariei (cu înălţimea de 5,60 m).
Dimensiunile edificiului sunt impresionante: 86 m lungime şi 35 lăţime. Interiorul, care uimeşte prin frumuseţe, este compus din două biserici suprapuse. Cea de sus, dominată de trei cupole susţinute de 16 coloane, este luminată prin şase vitralii care pun în evidenţă bogăţia decoraţiunilor. Pe pereţii laterali, şase panouri în mozaic, însumând 50 m2, reprezintă raportul Mariei cu Biserica (în partea stângă) şi raportul Mariei cu Franţa (în partea dreaptă).
Biserica de jos, dedicată Sfântului Iosif, are aceeaşi suprafaţă cu cea de sus şi a fost gândită de arhitecţi ca fiind intrarea principală în sanctuar. Pelerinul trebuia "să meargă la Maria prin Iosif", trecând de la întunericul criptei la lumina sanctuarului.
Statuia principală, realizată din marmură, o reprezintă pe Maria cu Pruncul în braţe, iar acesta, cu degetele ridicate, parcă vrea să binecuvânteze pelerinii. Îngerii aşază o coroană de aur pe capul Fecioarei.
În anul 1986 a vizitat sanctuarul Papa Ioan Paul al II-lea, iar în anul 2006 a fost amplasată o statuie a acestuia.
Sanctuarul este înscris în patrimoniul UNESCO şi este vizitat anual de aproape trei milioane de pelerini.
