traducere şi prelucrare de pr. Mihai Pătraşcu
"Păcatul cel mai mare pentru un apostol este frica; frica unui apostol este prima aliată a duşmanilor săi". Sunt cuvintele unui apostol al lui Cristos a cărui personalitate a marcat istoria Bisericii din Polonia în perioada comunistă. La 12 septembrie, el va fi declarat fericit.
Ştefan Wyszyński s-a născut la Zuzela (Polonia) la 3 august 1901, într-o familie săracă şi foarte religioasă. Hirotonit preot la 3 august 1924, a fost numit vicar la catedrala bazilică. Din 1930 până în 1939, a desfăşurat funcţiile de vicar parohial, redactor-şef al revistei "Ateneum Kapłańskie", profesor de ştiinţe sociale la Seminarul diecezan, director al Operelor Misionare Diecezane etc.
Când, în 1939, Polonia a fost invadată de trupele germane, mulţi preoţi au fost închişi în lagărele de concentrare şi au fost ucişi. În această perioadă, slujitorul lui Dumnezeu şi-a desfăşurat apostolatul în clandestinitate. După ce s-a încheiat războiul, s-a întors la Włocławek şi, din cauza lipsei de preoţi, a trebuit să-şi asume în acelaşi timp diferite funcţii: rector al Seminarului, paroh în două parohii, redactor al săptămânalului diecezan etc.
La 4 martie 1946, Pius al XII-lea l-a numit episcop de Lublin. Acestei dieceze, devastate de conflict, i-a dat un nou impuls pastoral, interesându-se de toate sectoarele pastorale, inclusiv de Universitatea Catolică, la care a fost mare cancelar. La 12 noiembrie 1948, a fost transferat la Arhidieceza de Gniezno şi Varşovia, sediu primaţial al Poloniei. La 29 noiembrie 1952, a fost anunţată numirea de cardinal al slujitorului lui Dumnezeu, însă la 12 ianuarie 1953 nu a obţinut de la guvern paşaportul pentru a merge la Roma şi a participa la consistoriu.
La 8 mai 1953, în numele episcopatului, slujitorul lui Dumnezeu a adresat autorităţilor de stat un mesaj cunoscut ca "Non possumus" în care se afirma voinţa de a nu ceda mai mult şi de a nu jertfi "lucrurile lui Dumnezeu pe altarele Cezarului". La 24 septembrie 1953, a fost arestat şi închis în izolare. A fost eliberat la 28 octombrie 1956 şi a reluat activităţile sale pastorale, devenind simbol de libertate, dreptate, respect faţă de om şi de unitate a tuturor polonezilor.
Cardinalul Wyszyński a participat activ la Conciliul Vatican II, îndeosebi la redactarea declaraţiei despre libertatea religioasă "Nostra aetate". S-a angajat pentru reconcilierea creştină între naţiunea poloneză şi cea germană. A murit la 28 mai 1981 la Varşovia (Polonia).
Pentru beatificarea venerabilului slujitor al lui Dumnezeu Ştefan Wyszyński, postulatura cauzei a prezentat spre examinarea Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor vindecarea miraculoasă, atribuită mijlocirii sale, a surorii Nulla Garlińska din Congregaţia "Surorile Ucenice ale Crucii". Evenimentul s-a petrecut la 15 martie 1989 la Szczecin (Polonia). În 1986, sr. Nulla şi-a dat seama că are un nodul pe gât. După diferite controale i-a fost diagnosticat un adenocarcinom papilar al tiroidei cu metastază. În noaptea dintre 14 şi 15 martie 1989 asfixia a încetat dintr-o dată, fără nicio terapie. În lunile următoare, a dispărut şi nodulul de la gât şi leziunile metastazice pulmonare. Controalele succesive au fost negative. Cea care l-a invocat pe slujitorul lui Dumnezeu Ştefan Wyszyński a fost sr. Cristiana Mickiewicz, fostă colaboratoare a venerabilului cardinal. În calitate de superioară a comunităţii, a stabilit o novenă la venerabilul slujitor al lui Dumnezeu pentru vindecarea surorii. La comunitatea surorilor s-au unit alte persoane, între care câţiva preoţi, părinţii surorii Nulla, o doctoriţă din spital şi însăşi cea vindecată. Invocaţia a fost univocă şi antecedentă vindecării de criza respiratorie foarte gravă.
Domnul să reverse spiritul tăriei în toţi cei care îl predică şi reprezintă pe Isus după exemplul cardinalului Ştefan Wyszyński.
