de pr. Marcel Blaj
După decesul unei persoane dragi, mai ales al mamei sau al bunicii, am găsit pe măsuţa din casă sau în sertar unul sau mai multe rozarii pe care ele s-au rugat, în special în ultima parte a vieţii. Desigur, ne-am întrebat: Ce am putea face cu ele? Să le aruncăm? Să le ardem? Ar fi o profanare. Să le păstrăm? Dar unde, cum şi până când? Sunt întrebări şi îngrijorări ale multora dintre noi.
Trebuie spus că rozariile vechi, fie ele rupte, descompletate, foarte uzate, sunt şi rămân veritabile relicve, deoarece prin ele s-au alinat multe suferinţe, au fost adesea udate cu lacrimile durerilor şi ale rugăciunilor, s-au ridicat spre cer nenumărate rugi şi au obţinut tot atâtea haruri. Au fost sărutate cu evlavie de nenumărate ori de buzele mamei şi au mângâiat mâinile bătătorite de ani ale bunicii. Rozariul a fost adesea, poate, singura lor mângâiere şi speranţă.
Aşadar, ce facem cu aceste bobiţe ale rozariului consacrate prin rugăciune?
În urma unor discuţii pe această temă cu pr. Iosif Dorcu, actualmente în Dieceza de Tarbes-Lourdes, am descoperit un lucru extraordinar: aceste relicve pot fi depuse pentru totdeauna la loc de cinste, la picioarele Maicii Domnului de la Butea. În biserica din Butea străjuieşte statuia adusă special de la Lourdes în anul 1886. Şi mai ştim că la Lourdes Maica Domnului a apărut având Rozariul între degete şi se ruga cu Bernadeta, mişcându-şi buzele doar la rugăciunea "Tatăl nostru".
Biserica din Butea, fiind de mari dimensiuni, ne oferă posibilitatea de a depune pe peretele din apropierea statuii o mulţime de vitrine verticale în care să fie expuse toate rozariile vechi pe care oricine le poate aduce acolo. Astfel, oricând vom putea revedea rozariile celor dragi ai noştri. Oricine poate aduce aici rozarii, chiar dacă sunt descompletate, sau foarte vechi, sau chiar dacă sunt foarte simple. Valoarea lor constă în rugăciunile care s-au rostit pe ele şi nu materialul din care au fost confecţionate.
Apoi pot fi depuse aici rozarii care ne sunt foarte dragi (cadouri de la papa, sau de la un episcop) şi care am vrea să rămână pentru totdeauna la loc de cinste.
De asemenea, dacă cineva merge la un sanctuar şi găseşte un rozariu cu însemnele sau numele acelui loc, poate oferi unul pentru a fi aici lângă statuia din Butea.
Aceste vitrine, cu timpul, vor deveni adevărate relicviare, care, cu siguranţă, vor încânta ochiul şi inima, dar care ne vor vorbi despre marea evlavie şi preţuire a Sfântului Rozariu în istoria Bisericii noastre locale. Putem să ne imaginăm că în urmă cu o sută de ani, când erau preoţi puţini, în multe sate Sfântul Rozariu ţinea loc de Sfânta Liturghie, iar pentru cei care nu ştiau să citească era singura lor carte de rugăciuni. Credem că Butea poate deveni astfel un loc unde aceste rozarii istorice să stea la loc de mare cinste.
Mai mult decât atât, aceste rozarii vechi nu vor fi aşezate la întâmplare. Când cineva va aduce unul sau mai multe, se va da un număr fiecărui exemplar şi se va nota într-un registru: data prezentării, numele persoanei care îl aduce, localitatea şi persoana căruia i-a aparţinut. Astfel, va fi posibil ca şi peste ani, dacă nepoţii vor dori să vadă Rozariul bunicii, să aibă această posibilitate.
Inaugurarea acestor vitrine are loc în ziua de 1 octombrie, când începe luna dedicată Sfântului Rozariu, pentru ca până în ziua de 12 octombrie, când se vor celebra solemn 135 de ani de la instalarea statuii, să fie umplute măcar două vitrine. Sperăm să fie o bucurie şi pentru Regina Sfântului Rozariu.
