de prof. dr. Alois Gherguţ
Aceste rânduri mi-au fost sugerate de titlul filmului italian Infernet, care a avut premiera în anul 2016. Subiectul filmului analizează efectele dependenţei de Internet din perspectiva unor personaje care trăiesc experienţe de viaţă în totală contradicţie cu normele morale şi sociale, fiind în fond victime ale capcanelor sau tentaţiilor venite din lumea virtuală a Internetului.
Toate studiile şi analizele din ultima perioadă privind traficul pe Internet au arătat că în perioada pandemiei acesta a crescut foarte mult, fiind o alternativă salvatoare sau generatoare de speranţe pentru mulţi dintre noi, dar mai ales pentru cei care îşi pot desfăşura activitatea profesională de la distanţă, pentru cei care au parcurs programul şcolar la toate nivelurile, pentru accesarea de informaţii pe diverse teme etc. Nu este mai puţin adevărat că izolarea fizică impusă din raţiuni medicale a determinat şi o creştere a infracţionalităţii în spaţiul virtual sub diverse forme (furtul datelor personale, cyberbullying-ul, înşelăciuni, şantajări etc.), dependenţa de jocuri, iluzia confortului psihologic sau concupiscenţa din reţelele sociale virtuale şi multe altele. În fond, fiecare şi-a dezvoltat un comportament adaptativ, fie pentru rezolvarea unor obligaţii/interese profesionale sau a problemelor personale, fie pentru diverse plăceri prin care să compenseze frustrările şi nemulţumirea generate de constrângerile pandemiei şi limitarea drastică a libertăţilor individuale.
Internetul, ca fenomen relaţional din lumea postmodernă, a venit cu multe avantaje şi facilităţi în viaţa noastră cotidiană. Dar, ca orice descoperire generată de raţiunea umană, a oferit şi numeroase alternative malefice prin care omul să-şi satisfacă ego-ul, ambiţiile, instinctele şi iluzia de libertate absolută. Din această perspectivă, pentru unii, riscul de a transforma Internetul în Infernet devine aproape o certitudine, mai ales când motivaţia este susţinută de plăcerea simţurilor, puterea banului, controlul total al celor din jur (un gen de sclavagism virtual) sau violenţa şi teroarea fizică şi psihică. Pare de neimaginat, dar în lume există milioane de persoane, de toate vârstele, inclusiv copii, care au ales Infernetul ca alternativă sau care au fost atrase în acest spaţiu malefic construit de oameni reali într-o lume virtuală. Este suficient să ne uităm chiar şi în jurul nostru, în familia noastră, în comunitatea noastră pentru a găsi exemple de apropiaţi care se refugiază pentru perioade mai mari sau mai mici în Infernet, partea nocivă a Internetului.
Papa Francisc, într-o declaraţie referitoare la Carlo Acutis (un tânăr italian, beatificat în octombrie 2020, care a murit la vârsta de 15 ani), spunea că folosirea Internetului de către acesta pentru a comunica "valori şi frumuseţe" a fost răspunsul perfect la pericolele social media. Altfel spus, aventurarea noastră în spaţiul virtual presupune discernământ, capacitate intelectuală şi morală de a decela şi alege între ceea ce este util şi ceea ce este nociv. Or, în faţa acestei dileme, după exemplul oferit de Carlo Acutis, o credinţă puternică şi autentică, trăită în mod constant şi responsabil, te poate ajuta să învingi tentaţiile şi mirajul înşelător al Internetului sau chiar să transformi social media într-o oportunitate de promovare a valorilor creştine, fără teama de a fi desuet, de a fi ridiculizat şi blamat.
Mi-a plăcut o expresie spusă de scriitorul Ionuţ Caragea, cum că "Internetul ar fi cea mai sofisticată fata morgana din deşertăciunea vieţii". În faţa unei astfel de provocări nu te lăsa sedus de linia orizontului, unde tentaţiile se transformă uşor în căi ademenitoare spre... Infernet.
