A fi sau a trăi ca discipol misionar
de Amalia-Adalmina Bolea
În această lună ne propunem să reflectăm mai mult la misiunea noastră de discipoli misionari în aceste vremuri, la cum putem fi purtători ai iubirii şi discipoli ai lui Isus prin simpla noastră mărturie de viaţă.
Indiferent de diplomele obţinute, de cursurile de perfecţionare, suntem cu toţii chemaţi să dăm mărturie despre iubirea primită din partea lui Dumnezeu. Cu siguranţă, la o simplă privire, cu inima deschisă asupra vieţii noastre, găsim momente în care am simţit iubirea şi grija lui Dumnezeu: prin persoanele întâlnite, prin schimbările de situaţii apărute, prin sentimentele de pace resimţite în perioadele mai agitate.
Particularităţile pe care fiecare dintre noi le are, calităţile şi slăbiciunile noastre, ne pot face uneori să ne simţim vulnerabili în această misiune de discipoli; dar oare apostolii s-au simţit demni de chemarea lui Isus, pregătiţi de a-şi petrece viaţa alături de el? Isus însă ne cunoaşte foarte bine şi de aceea a venit la noi. Este extraordinar sentimentul de a fi acceptat ca persoană imperfectă, plină de slăbiciuni şi vulnerabilă la cel mai mic obstacol.
Pentru a fi mărturisitorii iubirii lui Dumnezeu, este suficient să ne deschidem sufletul şi să primim iubirea lui. Lăsându-ne îmbrăţişaţi de Dumnezeu, vom reuşi să simţim şoaptele Duhului Sfânt care ne vor inspira comportamentul, cuvintele, gesturile, gândurile, iar paşii pe care îi parcurgem pe drumul nostru vor fi împreună cu Dumnezeu.
Asemenea unui copil mic care încă nu vorbeşte şi care nu îşi propune în mod conştient să se bucure de viaţă sau să se pregătească pentru ea, dar prin simpla lui prezenţă poate sădi în inima unui străin întâlnit o sămânţă de bucurie, tot aşa şi noi, printr-un zâmbet, printr-o privire, printr-un gest putem da mărturie despre iubirea şi bucuria pe care le trăim prin întâlnirea cu Isus.
Să ne rugăm în această lună pentru a face loc în viaţa noastră misiunii de discipoli, lăsându-ne iubiţi de Dumnezeu, pentru a iubi cu inima sinceră şi deschisă sufletele pe care le întâlnim în drumul nostru şi pentru a răspunde cu bucurie darului vieţii zilnice.
