Beatificarea lui Gaetana Tolomeo

traducere şi prelucrare de pr. Mihai Pătraşcu

Slujitoarea lui Dumnezeu Gaetana Tolomeo, cunoscută în mod obişnuit cu diminutivul Nuccia, a fost martoră a iubirii milostive a lui Dumnezeu, trăind în recunoştinţă pentru darul imobilităţii şi pentru participarea la suferinţele lui Isus. Imobilitatea sa fizică a fost mijlocul prin care a ajuns la un mare număr de persoane şi s-a oferit pe sine însăşi ca victimă de iubire.

S-a născut la Catanzaro, la 10 aprilie 1936. Era Vinerea Sfântă. La registrul stării civile naşterea sa a fost anunţată abia la 19 aprilie. Copila a fost botezată la 12 iulie, acelaşi an. Educată creştineşte în familie, când Nuccia a făcut primii paşi, a început să evidenţieze o paralizie progresivă şi deformantă. Nuccia a trebuit să trăiască între scaunul şi patul din casă practic toată viaţa. După ce a consultat mulţi medici, în 1941 a fost trimisă pentru îngrijiri la o mătuşă la Cuneo. Totuşi, îngrijirile au fost zadarnice şi n-au oprit înaintarea paraliziei.

În 1945, Nuccia a primit Prima Sfântă Împărtăşanie, probabil împreună cu Mirul. A reuşit să frecventeze şcoala primară până la clasa a patra. Din cauza infirmităţii, era dependentă în toate de persoanele care erau în jurul ei. În timp ce tatăl nu a acceptat boala fiicei şi a reacţionat cu atitudini tot mai violente chiar şi faţă de înşişi membrii familiei, mama a urmărit-o cu mare iubire maternă şi creştină, la fel şi verişoarele au fost aproape de ea. În plus, nu-i lipsea sprijinul spiritual al câtorva surori pauline din Institutul Palazzolo, precum şi al unor preoţi.

Nuccia, cu mare credinţă, s-a cufundat tot mai mult în urmarea specială a lui Cristos suferind. Creşterea sa spirituală a comportat şi încercări puternice, marcate de angoasă, întristare, oboseală şi durere. Faţa sa adesea se lumina cu un zâmbet contagios. Era cinstitoare a îngerului păzitor, pe care-l numea cu iubire cu numele de "Zâmbet", şi al Sfântului Pius de Pietrelcina. Iubea Rozariul, meditarea cuvântului lui Dumnezeu, rugăciunea Orei sfinte şi Via Crucis. În 1952, a putut să participe la un pelerinaj la Lourdes unde s-a oferit pentru prima dată victimă pentru păcătoşi, ofrandă pe care a reînnoit-o după aceea în favoarea Bisericii, a celor închişi, a tinerilor, a păcătoşilor şi pentru sfinţirea preoţilor. În acest mod, ea devenea un model excepţional de evanghelizare a suferinţei cu suferinţa. Până la vârsta de treizeci de ani a reuşit să participe la Liturghia duminicală, purtată în braţe. A făcut parte din Acţiunea Catolică şi din Armata Sufletelor Reparatoare ale Inimii lui Isus.

În 1976, s-a născut grupul folcloric "Dei Due Mari - Citta di Catanzaro" (Ai celor două mări - Oraşul Catanzaro) care, graţie şi muzicii populare, i-a oferit frecvente ocazii de uşurare spirituală, dând, în acelaşi timp, multor tineri oportunitatea de a se confrunta cu evanghelia. Casa lui Nuccia a devenit tot mai mult un loc de întâlnire, de rugăciune, precum şi de formare creştină.

În anul 1980, Nuccia ajunsese de acum la paralizia completă care i-a provocat ispita disperării, depăşită cu abandonarea totală în Isus Răstignit. "Mulţumesc Iubirii pentru că m-a răstignit din iubire", îi plăcea să repete.

Anul următor, Nuccia a început o activitate intensă cu Radio Maria, într-un program prin care se adresa celor care sufereau în trup şi în spirit, în special celor închişi, pe care-i numea fraţi strâmtoraţi, fără a-i uita pe tineri şi familiile aflate în dificultate. Pe toţi îi îndemna să păstreze comuniunea cu Isus şi Maria ca răspuns la necesităţile fizice şi spirituale. Sora moarte a surprins-o în primele ore ale zilei de vineri, 24 ianuarie 1997. Ultimele sale cuvinte au fost: "Îl vreau pe Isus".

Gaetana Tolomeo va fi beatificată la 3 octombrie şi va deveni pentru toţi cei care suferă un exemplu şi o mijlocitoare de har.