de pr. Cristian Diac
Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor a introdus în Calendarul roman, prin două decrete, emise la 25 şi, respectiv, 26 ianuarie, următorii sfinţi, stabilind şi zilele în care ei vor fi comemoraţi: Sfinţii Maria, Marta şi Lazăr - 29 iulie; Sfântul Grigore de Narek, abate şi învăţător al Bisericii - 27 februarie; Sfântul Ioan de Avila, preot şi învăţător al Bisericii - 10 mai; Sfânta Hildegard de Bingen, fecioară şi învăţător al Bisericii - 17 septembrie.
Aceste noi comemorări trebuie să fie înscrise în toate calendarele şi cărţile liturgice pentru celebrarea Liturghiei şi a Liturgiei Orelor; textele liturgice pe care decretul le face cunoscute, trebuie, de asemenea, traduse, aprobate şi, după prealabila confirmare din partea congregaţiei, publicate sub îngrijirea conferinţelor episcopale.
Cu privire la Sfinţii Maria, Marta şi Lazăr, în casa acestora, aşa cum relatează evangheliile, în special cea după Sfântul Ioan, Isus a putut să simtă un climat de ospitalitate şi prietenie. Marta i-a dăruit găzduire, Maria s-a remarcat cu spiritul de ascultare docilă a cuvintelor Mântuitorului, iar Lazăr a fost cel înviat la viaţa pământească prin puterea "celui care a umilit moartea", se citeşte în decretul congregaţiei. Întârzierea comemorării comune a acestor trei fraţi este explicabilă prin lipsa unei clarităţi în Biserica latină cu privire la identitatea Mariei Magdalena, care, conform studiilor recente, nu trebuie nicidecum confundată cu sora Martei şi a lui Lazăr. Papa Francisc, luând în considerare mărturia evanghelică despre legătura acestor trei fraţi cu Isus, a dispus ca aceştia să fie comemoraţi în aceeaşi zi.
Sfântul Grigore de Narek este un sfânt armean care a trăit în secolul X. Opera sa de căpătâi este "Cartea plângerii". Aceasta poartă şi titlul "Conversaţie cu Dumnezeu din adâncul inimii" şi este alcătuită din 95 de rugăciuni care reprezintă un ghid de rugăciune pentru toţi credincioşii. La data de 12 aprilie a fost declarat de Papa Francisc învăţător al Bisericii.
Sfântul Ioan de Avila a trăit în Spania în secolul al XVI-lea. A fost preot şi s-a dedicat evanghelizării Diecezei de Sevilla şi a celorlalte dieceze învecinate, deşi a dorit să plece în Mexic. Şi-a atras titlul de "Apostol al Andaluziei" (partea de sud a Spaniei) pentru zelul său apostolic, Papa Benedict al XVI-lea proclamându-l învăţător al Bisericii la 7 octombrie 2012.
Sfânta Hildegard von Bingen a fost o călugăriţă germană care a trăit între anii 1098 şi 1179, având un rol important în viaţa Bisericii timpului ei. A fost abatesă a unei mănăstiri şi a beneficiat de darul viziunilor interioare. A pus în slujba Bisericii capacităţile ei intelectuale şi organizatorice în ambientul monastic. Operele ei tratează teme de religie, medicină, muzică, etică şi cosmologie. A consiliat multe personalităţi ale timpului ei. Papa Benedict al XVI-lea a declarat-o învăţătoare a Bisericii în anul 2012.
În textul decretului citim cum trebuie să înţelegem sfinţenia acestor sfinţi şi titlul pe care îl primesc, cel de "învăţător" al Bisericii: "De fapt, înţelepciunea care caracterizează aceşti bărbaţi şi femei nu se referă numai la ei, pentru că, devenind discipoli ai înţelepciunii divine, au devenit la rândul lor maeştri de înţelepciune pentru întreaga comunitate eclezială. În această lumină, sfinţii şi sfintele «învăţători» figurează în Calendarul roman general".
Viaţa noastră are nevoie de repere morale, repere de sfinţenie care să devină pentru noi surse de motivare constantă în drumul spre Dumnezeu. Sfinţii ne îmbogăţesc cu biografiile lor spirituale, cu experienţele pe care le-au avut în cunoaşterea lui Dumnezeu. Aşezaţi în calendare, ei ne îndeamnă să sfinţim timpul cronologic, transformându-l pe cât posibil într-un timp de har.
