de pr. Iosif Antili
Se împlinesc deja doi ani de la minunata surpriză pe care Duhul Sfânt ne-a rezervat-o prin vizita Sfântului Părinte Papa Francisc în România. Ce vremuri! Ce timpuri! Puţini dintre noi apreciam pe atunci cu adevărat darul libertăţii de mişcare şi de exprimare.
Cine putea bănui pe atunci că peste noi se vor abate vremuri atât de stranii? Asemenea unui uriaş vulcan devastator, misterioasa criză a generat un imens nor de fum şi cenuşă, aşternând peste vieţile şi amintirile noastre frumoase un strat gros de praf, greu respirabil. Vă mai amintiţi de vizita Papei Francisc la Iaşi? De acele momente de fericire şi de entuziasm? Cred că, mai ales în aceste vremuri tulburi, este imperios să ne reconectăm mental şi spiritual la acele momente binecuvântate. În acele trei zile luminoase, Papa Francisc a sădit pe meleagurile noastre câteva seminţe cereşti, care vor rodi la timpul potrivit. Acestea sunt, de fapt, moştenirea spirituală a unei vizite istorice pentru ţara noastră.
Papa Francisc a venit în România cu un mesaj de credinţă, de speranţă şi de respect pentru poporul român. Ţara noastră are deja o tradiţie consolidată de relaţii cu Sfântul Scaun, iar acest fapt ne conferă un statut special în regiune. Această condiţie privilegiată ne onorează ca ţară şi ne aminteşte că avem vocaţia de a construi.
Prin vizita sa în ţara noastră, Sfântul Părinte ne-a făcut să înţelegem cât de importantă este "cultura întâlnirii". Prin întâlnire şi dialog învăţăm să descoperim şi să apreciem bogăţia din sufletul celuilalt şi putem afla răspunsuri la întrebările chinuitoare cu care se confruntă omenirea. În epoca "distanţării fizice", mai suntem noi capabili să ne întâlnim? Dacă vrem să ne regăsim echilibrul, este nevoie urgentă de recurs la "cultura întâlnirii".
În faţa Palatului Culturii din Iaşi, catolici, ortodocşi şi protestanţi au intonat împreună cântarea pascală "Cristos a înviat". De fapt, Cristos Domnul ne vrea pe toţi o inimă şi un suflet, împreună (Fap 2,44), asemenea creştinilor din Biserica începuturilor. Înţelegem noi valoarea perenă a invitaţiei "Să mergem împreună"?
Cine ar putea uita vreodată acea efuziune de umanitate şi de compasiune creştină din timpul întâlnirii Papei Francisc cu bolnavii prezenţi în catedrala din Iaşi? Cred că, în contextul tragic al actualei crize mondiale, este nevoie de o reflecţie serioasă şi responsabilă asupra situaţiei atâtor bolnavi care trec prin clipe grele. Nu putem împărţi bolnavii discriminatoriu, ci este nevoie de o tratare personalizată a fiecărui om suferind şi de o imensă compasiune pentru orice om lovit de orice suferinţă.
În sfârşit, Papa Francisc a întâlnit la Iaşi familiile şi ne-a reamintit de gândul Creatorului faţă de bărbat şi femeie (Gen 2,24). În afara planului Creatorului, societatea noastră se îndreaptă spre degradare şi moarte. Urmând calea familiei creştine însă, putem spera la un viitor frumos şi binecuvântat pentru România şi pentru Europa noastră dragă.
Valenţele vizitei Sfântului Părinte la Iaşi sunt multe, dar, dacă ar fi să sintetizez mesajul său pentru timpul de faţă, aş indica titlul unei mărturii din cartea Cu Papa Francisc, pe cărarea spre fraţi, apărută la Editura "Presa Bună". În mod foarte inspirat, sora Elisabetta Barolo şi-a intitulat mărturia: "Nu lăsaţi să vi se fure speranţa!" Cred că acesta este gândul tainic al Papei Francisc pentru toţi oamenii de astăzi: să nu lăsăm să ni se fure speranţa!
