de prof. dr. Alois Gherguţ
Se spune că Dumnezeu, după ce l-a creat pe om şi i-a dat posibilitatea să se exprime prin cuvinte, a descoperit că omul, în simplitatea lui, nu reuşeşte întotdeauna să transmită emoţia şi intensitatea trăirilor lui. Şi atunci, plin de iubire şi milostivire faţă de creaţia sa, i-a oferit omului alternative - muzica, pictura, sculptura etc.
Iată de ce, atunci când suntem martori sau părtaşi la un eveniment muzical sacru, simţim o transformare profundă, o trăire care nu poate fi explicată în cuvinte, o înălţare spirituală şi o feerie emoţională inegalabilă. Oare de ce? Pentru că omul, atunci când ştie să devină recunoscător Creatorului, trăieşte ceva din bucuria acestuia. Aşa am simţit şi eu când, în ziua de Rusalii (ce coincidenţă fericită!), am audiat concertul aniversar al corului tineretului Catedralei Romano-Catolice din Iaşi, o emoţionantă interpretare a operei Misa Încoronării (Krönungmesse) de W.A. Mozart. În popor se spune că, atunci când trăieşti momente de mare înălţare sufletească, ai atins paradisul sau tălpile lui Dumnezeu. În acest context am regăsit cuvintele dirijorului Maximilian Husaru, cel care, prin stilul şi pedagogia lui, este principalul catalizator şi fervent al acestui cor: "Nu aş vrea să crezi că aceştia sunt extratereştri. Că aceştia nu au o ocupaţie. Ba da. Doar că aceşti tineri, în drumul vieţii de zi cu zi, simt nevoia de a oferi puţin din timpul lor pentru a-l preamări pe Dumnezeu. Oferă puţin din timpul lor doar pentru ca tu să fii înălţat către cer prin cântarea lor".
Muzica sacră, prin definiţie, transformă fiinţa umană, acţionează ca un balsam sufletesc cu efecte imprevizibile, transcendente, schimbă destine şi converteşte inimi de piatră, asemenea clopotului de seară care rosteşte Angelus. Apropo, nu-i aşa că, în noaptea sfântă a Paştelui, atunci când se intonează popularul imn Aleluia de Händel, sau în ziua Crăciunului, când se intonează solemnul Gloria in excelsis Deo, în variate compoziţii şi abordări dirijorale, simţim cum ceva se schimbă în noi şi în jurul nostru? Iată cum alfabetul notelor muzicale, alternativa proniei divine pusă la dispoziţia omului, devine o cale de rugăciune, de cunoaştere a sacrului în forma sa autentică şi de întâlnire autentică cu Creatorul. Ce poate fi mai frumos şi mai sublim în existenţa noastră efemeră!?
Încă din antichitate, marele filozof Platon spunea: "Muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, dăruieşte aripi minţii, luminează imaginaţia şi învăluie în farmec şi veselie lumea şi tot ce ne înconjoară", iar Ludwig van Beethoven afirma: "Muzica este mediatorul dintre viaţa spirituală şi cea a simţurilor." Aniversarul corului Juvenes Ecclesiae din Iaşi reprezintă un moment de profundă recunoştinţă pentru toate generaţiile de tineri care au contribuit la evoluţia şi devenirea acestui cor, recunoscut ca un adevărat creuzet al emoţiei şi bucuriei de inspiraţie divină, ca o făclie vie a credinţei autentice, ca un mesager peste ani şi generaţii al iubirii divine traduse în acorduri muzicale şi în efecte vocale cu puternic impact terapeutic la nivel emoţional şi spiritual. Invoc aici cuvintele Excelenţei Sale Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi, rostite imediat după concertul aniversar, care spunea cu naturaleţe: "Cu greu mi-am stăpânit lacrimile... Aţi cântat cu limba Duhului Sfânt". Probabil că mulţi dintre noi, care am fost părtaşi la acest eveniment, am fi spus la fel. Când un ritm melodic însoţit de un text sacru trezeşte emoţie maximă şi stârneşte lacrimi de trăire şi împlinire sufletească, înseamnă că acolo este prezent Dumnezeu. Ce întâlnire frumoasă, ce revelaţie spirituală!
