Juvenes Ecclesiae - 25 de ani de la înfiinţare

Interviu cu Maximilian Husaru, de Andrei Oancea

"Juvenes Ecclesiae", corul de tineri al catedralei din Iaşi, a marcat 25 de ani de la înfiinţare printr-un eveniment muzical extraordinar, susţinând un concert-rugăciune în catedrală, duminică, 23 mai, interpretând "Misa încoronării", de W.A. Mozart, împreună cu alte lucrări muzicale. Maximilian Husaru, cel care a fondat şi a condus acest cor, a oferit un interviu.

- Cum s-a născut această idee de a forma un cor al tinerilor?

Era într-o perioadă în care libertatea de exprimare religioasă devenise permisă, o perioadă în care puteam ieşi, puteam participa la diferite întâlniri. Sigur, acest cor anima Liturghiile de la ora 16.00 încă dinainte de 1989. Însă începuseră întâlnirile între studenţi de diferite confesiuni şi atunci unul dintre motive a fost acesta: de a ne identifica mai uşor ca apartenenţă la Biserica Catolică. Şi apoi, era ideea de grup, care totdeauna a făcut să te ţină acolo, să-ţi găseşti punctul de stabilitate, să ştii că aparţii cuiva, să ştii că eşti acolo împreună cu alţii. Cred că aceste două puncte au fost cele de la care a pornit acest proiect.

- De ce numele Juvenes Ecclesiae?

Sunt 25 de ani şi îmi este greu să îmi aduc aminte exact circumstanţele, însă ideea era de a ne identifica, iar acest cor reprezintă tocmai tinereţea. Este format din adolescenţi, studenţi şi atunci, ca noutate în Biserica noastră, era acea bucurie, acea explozie a trăirii credinţei tinerilor. De aceea, a fost mai uşor să spunem, în acel moment, Tinerii Bisericii - Juvenes Ecclesiae. Şi aşa a rămas.

- Cum este organizat corul şi ce lucrări interpretează?

Aceasta nu este o întrebare dificilă pentru mine. Este un cor polifonic alcătuit din patru voci: sopran, alto, tenor şi bas. Sigur că totdeauna am avut grijă să abordez în repertoriu lucrări şi piese care se adresează în mod special tinerilor, împletind, desigur, şi din clasici, şi din muzica tradiţională catolică. În general, am urmărit să le pot deschide dragostea pentru frumos şi atunci a trebuit să abordez aproape întotdeauna ceea ce credeam că pentru ei are valoare şi îi mişcă. Am interpretat de-a lungul timpului din lucrările multor compozitori, de la tradiţional până la Mozart, Haydn, Beethoven, Bach, Händel. În principiu, cântăm orice gen de muzică.

- Cine sunt aceşti tineri, membri ai corului? Mă refer chiar şi la cei din generaţiile anterioare.

Sunt tineri. Cu aspiraţii, cu trăiri, cu probleme, cu tot ceea ce trăim astăzi. Şi acum 25 de ani tinerii trăiau la fel. Sunt tineri din toată Moldova, care vin la facultăţile din Iaşi, din familiile noastre. Ei nu au nimic special faţă de alţii. Poate doar faptul că îşi găsesc trăirea în această formă de exprimare, pentru că muzica este un lucru pe care îl facem toţi. Fiecare este degustător de muzică într-un fel sau altul. Însă, pentru a putea să şi faci muzică, îţi trebuie puţin mai mult. Şi acest "mai mult" îl găseşti doar în interior. Aceşti tineri îşi găsesc liniştea în sute de repetiţii, în momente în care poate ar putea să facă cu totul altceva. Dar ei vin, pentru că tocmai aici îşi regăsesc acel moment al lor şi se regăsesc pe ei înşişi.

- Cu ce îi ajută muzica aceasta corală pe tineri?

Specificul nostru este faptul că reprezentăm muzica religioasă corală. Un aspect care, desigur, pentru tinerii de astăzi este mai puţin reprezentativ. Şi cred că tocmai aceasta îi ajută pe cei care aleg să facă parte din acest grup, să-şi exteriorizeze trăirile spirituale prin cânt. Cu siguranţă, muzica dezvoltă pe toate laturile ei intelectuale, interioare, dar şi spirituale.

- Cât este de important un cor pentru celebrările liturgice dintr-o biserică?

Grea întrebare. Vă dau totuşi un răspuns. Ce ar fi codrul fără păsări, ce ar fi ziua fără soare? Nu ştiu. Ce ar fi Liturghia fără oameni şi ce ar fi rugăciunea fără cântec?

- A cântat corul Juvenes Ecclesiae şi în alte locuri din ţară sau poate chiar din străinătate?

Da, am cântat. În acest an vom avea şi al 25-lea concert de Crăciun. Am cântat în foarte multe parohii ale diecezei, am fost şi de două ori în Franţa, la Taizé, în Lille, în Villeneuve d'Ascq, unde am avut momente de rugăciune prin cânt. Dar, în principiu, oamenii ne ştiu de aici, din catedrală, aici ne aud, aici ne întâlnesc şi de aici pleacă mereu cu acea bucurie că au simţit entuziasmul pe care îl transmit aceşti tineri.

- Au trecut 25 de ani de la înfiinţare şi cu această ocazie aţi organizat un concert-rugăciune. De ce acest lucru?

În 25 de ani s-au adunat atâtea trăiri, s-au creat atâtea amintiri, au trecut atâtea sute de tineri prin acest cor, încât era greu să poţi defini un concert. Erau prea multe. Şi atunci am ales să îi spun concert şi rugăciune. În concert se adună toate emoţiile pe care le-au trăit toate celelalte generaţii, iar acum sunt interpretate de actualii membri din cor. Rugăciune, pentru că timp de 25 de ani acest cor s-a rugat încontinuu: în repetiţii, în celebrări, în concerte. De aceea, este un concert de rugăciune şi de mulţumire.

- Ce le-aţi transmite tinerilor care ar dori să cânte într-un cor, dar nu au curajul?

Cred că este o problemă a zilelor noastre această lipsă de curaj. Sunt sigur că în foarte mulţi tineri există valori spirituale şi nu numai. Am întâlnit des, de când sunt aici, tineri care îşi doreau să vină la cor, dar li se părea că este prea mult de muncă sau că nivelul la care cântă aceşti adolescenţi, tineri este prea mare pentru ei. Şi totdeauna încerc să le spun să nu le fie teamă. Aceşti tineri din cor sunt ca ei. Nu ştiau muzică, dar şi-au dorit şi, în timp, pas cu pas, au performat. Iar rezultatele sunt acestea. Ei trebuie să depăşească acel prag psihologic că nu pot cânta. Ba da, poţi şi tu să cânţi. În tinereţe, poate nu aveam răbdare. Trebuiau să vină cei care ştiau. Aşa vedeam atunci lucrurile. Dar această percepţie s-a schimbat în timp. Acum pun accent pe dorinţă, pe bunăvoinţă şi pe răbdare. Şi experienţa îmi spune că da, după un an, chiar dacă nu ştii să cânţi, poţi deveni un om de bază în acest cor.

- Întotdeauna un concert Juvenes a avut o încărcătură emoţională ridicată. Contează foarte mult pasiunea cu care cânţi? Sau este suficient doar să interpretezi bine notele de pe partitură?

Aceşti tineri nu aveau studii de muzică. Ei sunt de la Medicină, Mecanică, Finanţe, de peste tot. Şi poate că nu întotdeauna ne ridicăm la un nivel profesional aşa cum putem asculta la Operă, Filarmonică. Însă diferenţa este făcută de trăirea cu care ei interpretează fiecare sunet, aşa cum învaţă la repetiţii. Lucrăm notă cu notă. Şi în fiecare sunet imprimăm bucurie, iar aceste voci crude, tinere, nu voci profesioniste, cred că reflectă mai multe trăiri decât dacă ai asculta un concert perfect din punct de vedere al interpretării. Cam aşa văd eu diferenţa.

- Pornind tot de la aceeaşi întrebare: aveţi vreun mesaj pentru membrii corului Juvenes?

Dacă aş tăcea, ar auzi toate mesajele pe care le-am spus pe parcursul anilor. În 25 de ani am avut acelaşi mesaj: "Iubiţi, cântaţi cu inima, cântaţi cu sufletul!" Şi veţi trăi voi şi se vor bucura cei care vă ascultă. Acelaşi mesaj a fost acum 25 de ani, acelaşi mesaj îl transmit şi astăzi. Şi, cu ajutorul Domnului, să fie mesajul pentru generaţiile viitoare.