de pr. Florin-Petru Sescu

Părintele Mădălin-Răzvan Iacob, cel mai tânăr misionar al Diecezei de Iaşi, va împlini în curând un an de la plecarea sa în Coasta de Fildeş. Cu această ocazie i-am adresat câteva întrebări.

- Părinte, la un an de activitate, cum aţi descrie experienţa misionară ca preot?

După ce, cu cinci ani în urmă, am fost ca seminarist în Coasta de Fildeş, aş spune că cele două experienţe, ca seminarist şi ca preot, se întrepătrund şi se susţin. La sosirea mea, anul trecut, mi-a fost mai uşor să mă adaptez şi chiar m-am bucurat să revăd satele şi oamenii pe care îi cunoşteam. Experienţa actuală însă este mult mai complexă, atribuţiile şi activitatea sunt mult mai largi.

- Ce aşteptau oamenii de la dumneavoastră ca seminarist şi ce aşteaptă acum ca preot?

Pe când eram seminarist, oamenii aşteptau să mă apropii de ei, să le înţeleg mentalitatea şi cultura, să fiu cu ei şi printre ei. Toate acestea sunt valabile şi acum ca preot, dar mai sunt şi alte aspecte care se adaugă la acestea. După câteva luni, pot spune că lucrul care îi ajută foarte mult pe oameni, îi motivează şi îi încurajează este să vadă în preot un exemplu, un om cu iniţiativă. Şi au nevoie de aceasta, pentru că mulţi dintre ei sunt de curând botezaţi sau catecumeni.

- Care este atmosfera în misiunea din Coasta de Fildeş? Cu ce s-a schimbat?

Din punct de vedere religios, numărul celor botezaţi şi al celor care participă la Sfânta Liturghie a crescut. Din punct de vedere social, al dezvoltării, s-au schimbat puţine lucruri. Centrului Misionar Diecezan - Iaşi şi binefăcătorilor săi le datorăm schimbările în bine survenite în regiune. Mă gândesc la clădirea misiunii, la şcoală, la spital.

- Care sunt provocările pe care le întâmpinaţi?

Pe lângă provocările pastorale, mai sunt provocările specifice zonei: limba şi cultura, clima şi situaţiile neprevăzute. La acestea se adaugă migranţii din Liberia, Guineea, Sierra Leone sau din alte ţări, care încep să apară şi să ceară ajutor.

- Ne puteţi povesti o întâmplare care v-a impresionat?

Sunt multe experienţe frumoase: mă gândesc la întâlnirea copiilor de la Crăciun, atunci când am oferit 1.200 de cadouri; mă gândesc la Botezul adulţilor de anul acesta etc. O întâmplare însă mi-a rămas în minte. Mă plimbam prin Djebonoua chiar în primele zile ale întoarcerii mele şi am întrebat o fetiţă de zece ani, pe nume Ema, dacă mă cunoaşte (o puteţi vedea în fotografie, având rozariul la gât). Mi-a zis: "Sigur, mi-aţi dat o iconiţă cu Sfânta Fecioară Maria". M-a impresionat când mi-a redat în franceză tot citatul care era pe iconiţă: "Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut? Voi lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului" (Ps 115,12-13). Acesta era chiar citatul ales de mine la preoţie.

- Care sunt problemele oamenilor şi cum pot fi ajutaţi?

Privind la activitatea misionară, prima susţinere este cea care vine din rugăciune. Noi chiar avem nevoie de rugăciune şi simţim când oamenii se roagă zilnic pentru noi. Privind la activitatea umanitară, oamenii din satele izolate au nevoie de apă curată, de medicamente şi chiar de hrană, dar cu ajutorul Centrului Misionar Diecezan - Iaşi sperăm să-i putem ajuta.

- Un gând pentru cititori.

Cu siguranţă, misiunea noastră nu ar fi posibilă fără ajutorul dumneavoastră, de aceea vreau să vă mulţumesc tuturor pentru rugăciuni şi susţinere. Dumnezeu să vă răsplătească!