de pr. Florin-Petru Sescu

În luna iunie, părintele Cezar Chelaru-Dămoc, misionar în Kenya, a venit pentru câteva zile în România. Cu această ocazie i-am adresat câteva întrebări.

- Unde vă desfăşuraţi activitatea misionară?

În Kenya, Dieceza de Marsabit, o dieceză relativ tânără. Munca de evanghelizare a început acum 50 de ani prin străduinţa unor preoţi misionari italieni. Noi ducem mai departe această muncă de evanghelizare în localitatea Maikona. Oamenii de aici sunt foarte deschişi şi receptivi la mesajul evanghelic, chiar dacă prezenţa lor la întâlniri, la Liturghie şi chiar la şcoală este îngreunată de faptul că principala lor activitate este păstoritul.

- Care sunt activităţile şi programul?

Din cauza situaţiilor neprevăzute şi a volumului mare de muncă este greu să avem un program fix. Zilnic celebrăm Sfânta Liturghie în centrul misiunii, în Maikona, şi săptămânal, în toate cele 10 filiale. Acesta este pilonul de bază al activităţii noastre, la care se adaugă o implicare consistentă în susţinerea şcolilor din Maikona: două şcoli primare, clasele 1-8, şi două licee. Trebuie să mai amintesc atât de activităţile cu grupurile de tineri, copii şi femei, cât şi de muncile administrative, care nu sunt deloc puţine.

- Care sunt problemele cu care vă confruntaţi?

Contextul diferit ne ridică multe probleme, dar eu voi prezenta doar două: 1) lipsa unui program fix. Fiind o regiune deşertică şi o populaţie nomadă, de multe ori schimbăm din mers lucrurile; 2) lipsa mijloacelor de transport. Fiind doi preoţi şi având doar o singură maşină, ne este imposibil să ajungem peste tot.

- Care sunt problemele oamenilor din misiune şi cum pot fi ajutaţi?

Două lucruri îmi vin în minte. Primul: la începutul concediului meu în ţară, în doar câteva zile a plouat mai mult decât a plouat patru ani în Kenya, iar pentru mulţi de acolo apa de ploaie este singura sursă de apă; dacă noi ne rugăm să se oprească ploaia, ei se roagă să plouă. Al doilea: dacă copiii din România au alocaţii şi burse pentru a putea ajunge la liceu şi facultate, mulţi copii din Kenya nu au parte nici de hrană, nici de educaţie, oricât de buni şi sârguincioşi ar fi. Mulţi copii şi tineri săraci au fost ajutaţi de binefăcătorii Centrului Misionar Diecezan atât prin adopţii, cât şi prin cisternele de apă şi hrana oferită. Pentru aceasta le mulţumim!

- Ce ne puteţi spune despre sera din deşert?

Acest proiect a apărut la iniţiativa tinerilor din Maikona în timpul pandemiei. Deşi eram protejaţi de virus datorită climei calde şi uscate, am avut şi noi aproape toate activităţile suspendate. În aceste condiţii, tinerii mi-au cerut să facem ceva. Am reflectat mult până să apară ideea cu sera. Zona deşertică, lipsa apei, căldura şi contextul cultural ne-au adus multe probleme, mai ales că ei erau păstori, nu agricultori. Dar împreună cu tinerii am încercat, am riscat, am cărat apă de la distanţe mari şi am reuşit. Unele seminţe s-au prins şi au adus rod. Dar rodul cel mai frumos a fost implicarea tinerilor.

- Ne puteţi povesti o întâmplare care v-a marcat?

Deşi am multe întâmplări şi trăiri de povestit, personal, cel mai mult m-a impresionat progresul făcut de oameni în luna mai, luna Sfintei Fecioare Maria. M-a impresionat faptul că oamenii au început să vină într-un număr mare seara la Rozariu, chiar dacă Sfânta Liturghie era dimineaţa. Progresul este extraordinar.

- Un gând de final.

Vreau să vă mulţumesc pentru rugăciunile, gândurile bune şi ajutorul vostru permanent. Vă rog să continuaţi şi pe mai departe, iar bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze în toate!