de pr. Anton Despinescu
Enoriaşii Parohiei Romano-Catolice "Adormirea Maicii Domnului" (singura până către sfârşitul perioadei comuniste) din Iaşi, trecuţi bine de cincizeci de ani, îşi aduc aminte - măcar unii dintre ei - de persoana cu statură înaltă, cu părul blond, cu ochi albaştri luminoşi (figură germanică sadea), cu mersul apăsat, intrând în catedrală pentru oficierea serviciilor religioase sau ieşind din biserică spre biroul parohial.
Era originar din colonia germană (de şvabi) din sudul Basarabiei, din satul Crasna. S-a născut în ziua de 13 noiembrie 1909. La acea vreme, Basarabia făcea parte din Imperiul Ţarist, fiind obţinută în mod samavolnic în 1812, în urma războiului ruso-turc (1806-1812). După Primul Război Mondial (1914-1918), ea revine la Moldova istorică, în cadrul României Mari. În acest context, din punct de vedere organizatoric bisericesc, parohiile catolice basarabene intră în componenţa Diecezei Romano-Catolice de Iaşi.
După absolvirea şcolii primare în satul natal, elevul Gaspar Bachmeier împreună cu doi colegi ai săi, Carol Sohn şi Albert Weber, vin la Seminarul diecezan din Iaşi în vederea pregătirii preoţeşti. Aici urmează cursurile celor patru clase gimnaziale (1921-1925). Cursurile liceale le-a urmat în Seminarul arhiepiscopal din Bucureşti (1925-1929). Pentru studiile teologice este trimis ca bursier la Facultatea de Teologie Catolică în cadrul Universităţii din Strasbourg (1929-1933).
După terminarea studiilor şi obţinerea licenţei în teologie, înainte de a se întoarce la Iaşi, este hirotonit preot în ziua de 16 iulie 1933, tot la Strasbourg.
Revenit la Iaşi, activează în cadrul episcopiei şi la seminar ca profesor. Apreciindu-i capacitatea intelectuală, episcopul Mihai Robu îi obţine o bursă pentru studii de specializare la Universitatea din Tübingen (1936-1939), încununate cu doctoratul în drept canonic.
În perioada 1939-1950 activează în calitate de consilier episcopal şi profesor de drept canonic, de ştiinţe biblice ş.a. la seminar.
Personal, l-am avut profesor timp de nouă ani (1939-1948). Pot da mărturie că avea pe lângă chemarea sacerdotală şi pe aceea de profesor. Era un model de profesor, înzestrat cu prestanţă, competenţă, răbdare, spirit de sacrificiu pentru împlinirea misiunii încredinţate şi, desigur, umor, mult umor cu nuanţe germanice, poate chiar şvăbeşti în felul de a fi şi a se exprima. De pildă, când trebuia să vină de la episcopie, unde îşi avea domiciliul, la seminar, pe timp nefavorabil, iar tramvaiele nu circulau din cauza grevelor, urca din greu, gâfâind, dealul Copoului, ajungând cu întârziere la cursuri, punea servieta pe catedră şi spunea oftând: Am urcat Copoul ca un bou! Sau la examene, când vreun student vorbea tare, dar nu la obiect, profesorul Bachmeier clipea des pleoapele, iar când studentul se oprea îi dădea verdictul: S-o crezi dumneata!
A trecut la Domnul în ziua de 9 iulie 1971, în drum spre Constanţa, la vârsta de numai 61 de ani şi opt luni.
Personalitatea deosebită a preotului profesor Gaspar Bachmeier este evidenţiată succint pe epitaful plasat sub crucea monumentală în cadrul cavoului preoţilor din Cimitirul Eternitatea din Iaşi: Pios slujitor al altarului, distins profesor, paroh de Iaşi şi prorector al Institutului Teologic, protopop, cu frica lui Dumnezeu şi dragoste de oameni. A sădit în sufletele elevilor, studenţilor şi credincioşilor dragoste şi credinţă. Suflet blând, mereu deschis pentru oameni.
Requiescat in pace!
