de pr. Cristian Chinez
În lucrarea sa Forme de manifestare şi esenţa religiei, Friedrich Heiler pune problema în astfel de termeni: "Religia, în expresia sa cea mai sintetică, este adorarea Misterului şi abandonarea întru Mister". Împotriva paralelismelor şi a substituirilor lumeşti a religiei, printre care el enumeră pozitivismul, naţionalismul rasist şi comunismul, autorul menţionat susţine că elementul constitutiv al adevăratei religii este convertirea "spre Realitatea transcendentă". "Religia, declară el, nu este nici filozofie, nici concepţie despre lume, nici teologie, ci raportul cu Cel Sfânt... Esenţa religiei consistă în unirea omului cu Realitatea transcendentă, unire care îşi are originea în experienţa harului divin, se consumă în adoraţie şi sacrificiu şi conduce la fericirea proprie şi a omenirii".
Pe la noi aproape toată lumea se declară credincioasă, iar "practicanţii" religiei se limitează la a apela din când în când la ajutorul divin. În restul timpului, fiecare îşi vede de ale sale. De unde unire cu Dumnezeu, un Dumnezeu - de altfel - "conceput" după propria mentalitate, atât de diferit de Dumnezeul adevărat care ni s-a revelat ca iubitor şi milostiv în Fiul său făcut om şi jertfit pentru noi? "Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!" Nu în ceea ce vrea fiecare. Convertire şi iarăşi convertire... "Spre" Dumnezeul adevărat... Şi hrănindu-ne din ce în ce mai mult din experienţa harului... Căci avem la dispoziţie sacramentele... Atât de neglijate, din nefericire...
