de pr. Florin-Petru Sescu

Ziua de 14 august reprezintă o dată importantă pentru Dieceza de Iaşi şi pentru Centrul Misionar Diecezan, pentru că această zi va încununa efortul de aproape patru ani a întregii dieceze de a finaliza construirea unui spital în localitatea Djebonoua din Coasta de Fildeş.

O delegaţie formată din pr. Egidiu Condac, vicar general al curiei diecezane, şi pr. Florin-Petru Sescu, directorul Centrului Misionar Diecezan, va participa la momentul sfinţirii şi inaugurării spitalului catolic.

Cum se va desfăşura evenimentul? Cum va fi primită delegaţia? O imagine frumoasă cu privire la recunoştinţa oamenilor din Africa a fost relatată de sora comboniană Donata Pacini într-o revistă din Italia. Ea a vorbit despre modul în care oamenii simpli şi săraci din Africa au ştiut să-i mulţumească unei surori, asistent medical, pentru anii petrecuţi în comunitatea lor din Kalongo, districtul Agago, regiunea de nord a Ugandei. Sr. Eletta Mantiero, o soră care a slujit în regiune timp de 45 de ani, dintre care 26 în maternitate şi pediatrie, a fost luată prin surprindere de numărul mare de oameni care au venit să o vadă la întoarcerea ei după doi ani de absenţă.

Articolul descrie astfel primirea ei călduroasă: "În duminica aceea, a treia din ianuarie, sr. Eletta şi sr. Andreina au sosit la Kalongo direct de la Padibe. Era pentru prima dată când sr. Eletta se întorcea în localitate, după mulţi ani de misiune şi după ce a fost transferată la Padibe, o altă misiune africană. Deşi trecuseră mai bine de doi ani de la plecare, memoria ei rămăsese încă vie în rândul oamenilor.

Oamenii au participat la Sfânta Liturghie duminicală, dar, când au ieşit din biserică, toţi cei care au cunoscut-o, s-au înghesuit în jurul ei ca să o atingă şi să-i mulţumească pentru tot binele pe care l-a făcut prin ridicarea unui spital şi prin îngrijirea medicală oferită acolo.

Oamenii au început să se anunţe unul pe altul că «a venit cea care ne vindecă». Oameni vindecaţi sau oameni care căutau vindecarea au început să se adune în număr tot mai mare în jurul ei.

Sr. Eletta, înconjurată de copii şi adulţi, se retrage pe veranda unei case pentru a se aşeza şi pentru a le vorbi. Un număr infinit de mâini erau ridicate în semn de mulţumire, dar şi în semn de cerere. Din numărul mare de oameni s-a auzit vocea unei femei, care spunea: «Eu sunt Ana şi acesta este copilul meu pe care l-ai ajutat să vină pe lume». O alta a adăugat: «Eu şi copilul meu am fost atât de bolnavi şi tu ne-ai salvat. Îţi mulţumim!» Un bărbat a strigat: «Soră, îţi mai aminteşti că eram aproape mort când ai venit să mă duci la spital? Îţi mulţumesc!»

Sr. Eletta, fiind copleşită de mulţumiri, îi întrerupe şi le spune: «Dragii mei, haideţi să ne oprim pentru un moment şi să-i mulţumim lui Dumnezeu; apoi să-i cerem lui să-i binecuvânteze pe toţi binefăcătorii, fără de care nu am fi reuşit să facem nimic. Şi să-i mulţumim pentru toţi aceia care se roagă pentru sănătatea şi binele nostru!» Liniştea s-a aşternut şi toţi au început să se roage."

A fost cel mai frumos exemplu de recunoştinţă pe care l-am auzit vreodată!

Momentan, nu ştim cum va fi primirea delegaţiei, pentru că, la data la care se scrie acest articol, delegaţia abia îşi face bagajul, dar cu siguranţă recunoştinţa oamenilor simpli din misiune nu va lipsi pentru generozitatea oamenilor din Dieceza de Iaşi. În numele lor, noi vă mulţumim!