Discursurile papei Francisc adresate tinerilor nu sunt un fapt izolat în pontificatul său. Aşa cum sunt unele teme care revin foarte des în intervenţiile sale, atenţia faţă de tineri este continuă şi prezentă la toate marile evenimente ale Bisericii la care Sfântul Părinte ia parte. În aceste ocazii nu este vorba doar de un simplu salut sau o mică "atenţie", ci papa vorbeşte cu tinerii, poartă un dialog cu ei, de multe ori chiar sub formă de întrebare şi răspuns, ca semn că doreşte să le lase libertatea de a spune ce gândesc. Deschiderea şi cordialitatea sunt mereu însoţite de respectul pe care îl poartă tinerilor. Tocmai de aceea niciodată nu vorbeşte cu ei despre lucruri secundare sau superficiale. Li se adresează pentru a le trezi entuziasmul, pentru a declanşa dorinţe măreţe, pentru a-i determina să ia decizii curajoase.
Papa Francisc este convins că tinerii pot construi o lume mai bună. De fapt, le reaminteşte că au o misiune în privinţa aceasta, faţă de care nu pot rămâne indiferenţi. În timpul Zilei Mondiale a Tineretului de la Rio de Janeiro, la seara de priveghere, din 27 iulie 2013, pe întinsa plajă Copacabana au răsunat cuvintele: "Inima ta, inimă tânără, vrea să construiască o lume mai bună". În această ocazie, Sfântul Părinte a arătat că urmăreşte cu atenţie "mersul" tinerilor din lumea întreagă: "Urmăresc ştirile din lume şi văd că atâţia tineri, în multe părţi ale lumii, au ieşit pe străzi pentru a-şi exprima dorinţa după o civilizaţie mai dreaptă şi fraternă. Tinerii pe străzi. Sunt tineri care vor să fie protagonişti ai schimbării. Vă rog, nu lăsaţi ca alţii să fie protagoniştii schimbării. Voi sunteţi cei care au viitorul. Voi... Prin voi intră viitorul în lume. Vouă vă cer să fiţi şi protagonişti ai acestei schimbări". O misiune atât de măreaţă, atât de dificilă şi atât de greu de asumat! Tocmai de aceea a continuat insistenţa unui îndemn, care avea menirea de a insufla tinerilor o doză de energie şi curaj: "Continuaţi să depăşiţi apatia şi să oferiţi un răspuns creştin la neliniştile sociale şi politice care apar în diferite părţi ale lumii. Vă cer să fiţi constructori ai viitorului, să porniţi la lucru pentru a construi o lume mai bună".
Intenţionând să trezească în tineri dorinţa de iniţiativă, papa Francisc li s-a adresat, în acelaşi context, cu o expresie care a devenit una dintre "mărcile" pontificatului său: "Dragi tineri, vă rog, nu priviţi viaţa de la balcon, intraţi în ea, Isus nu a rămas la balcon, a intrat, nu priviţi viaţa de la balcon, intraţi în ea aşa cum a făcut Isus". Într-un dialect argentinian, numit "lunfardo", verbul "balconear" înseamnă "a sta şi a privi de la fereastră" sau de la balcon. Este o atitudine de pură curiozitate, în care nu există participare sau implicare. Este asemenea unui spectator care priveşte la ceva ce se desfăşoară în faţa ochilor săi fără a se lăsa antrenat în acţiunea respectivă, permiţându-şi să critice aspectele care nu îi plac sau cu care nu este de acord, dar fără să "coboare pe teren", fără să devină "actor" la rândul lui.
Acesta este "portretul-robot" al tânărului creştin delineat de papa Francisc: caută binele, este artizan al schimbării, se simte protagonist, construieşte viitorul, nu stă deoparte, nu este spectator, nu priveşte viaţa "de la balcon". Iar toate acestea le face susţinut de Cristos!
