Am auzit aceste cuvinte într-o melodie de la radio. Această melodie vrea să spună că am uitat să trăim. Acum apare întrebarea: Ce am ajuns?
Am ajuns să devenim nişte sclavi a tot ce înseamnă tehnologie. Oriunde mergem, vedem majoritatea oamenilor cu nasul în telefon, gata să se lovească de primul stâlp care le iese în cale. De ce? Merită să ne vedem viaţa trecând prin ecranul telefonului sau al calculatorului? Merită să preţuim aşa mult aceste instrumente care ne pot face sclavi?
Orice lucru pe care îl facem trebuie pus la my day pe Facebook sau la story pe Instagram, ca să vadă toată lumea ce facem noi. Oare acest lucru nu ţine de păcatul capital al mândriei?
Astăzi vedem foarte mulţi copii navigând pe internet, mânuind aceste instrumente (telefon, tabletă, calculator) de la o vârstă foarte mică. Răspunsul dat de majoritatea dintre părinţii acestor copii este: "Acesta este timpul. Lumea se modernizează". Este adevărat acest lucru, lumea se modernizează şi trebuie să fim şi noi în pas cu timpul, dar acest lucru nu înseamnă că este bine ca părinţii să îşi lase copiii toată ziua la calculator să joace Counter Strike sau League of Legends.
De asemenea, mulţi copii şi tineri, primind ca temă să redacteze un eseu de 2-3 pagini, îl realizează foarte repede printr-un simplu copy-paste de pe internet. Nu mai este accesată sau stimulată creativitatea copilului; rămâne mediocră capacitatea lui personală de a formula idei pe măsura vârstei pe care o are, deoarece el recurge la ideile altora.
Aşa bine era când tehnologia nu era aşa dezvoltată şi ştiam ce înseamnă să ieşim afară la joacă în zilele călduroase de vară sau în zilele frumoase de iarnă, să mergem cu sania şi să facem trenuleţul! Ce frumos era când puteam socializa cu aproapele, cel dinaintea ochilor noştri, nu de pe Messenger; când ne doream revederile cu oamenii dragi şi ne plăceau conversaţiile vii; când era important nu ceea ce fabrică aplicaţiile din trăsăturile feţei unui om, ci cum era el în realitate.
Tehnologia din zilele noastre sau mai bine zis folosirea ei - trebuie să recunoaştem - face foarte mult bine: spitale modernizate, descoperiri bune în domeniul ştiinţei, mai ales în medicină etc. Facilitează enorm comunicarea şi accelerează rezolvarea multor probleme cotidiene. Dar face şi mult rău: creează dependenţă, provoacă boli ale vederii şi ale auzului şi poate chiar să ucidă. Probabil s-a auzit despre cazul băiatului care şi-a pus telefonul la încărcat seara, înainte de culcare, dar şi-a pus şi căştile ca să asculte muzică, iar dimineaţa a fost găsit mort din cauza electrocutării. Să ne gândim bine la ceea ce facem! Să reflectăm la cât de mare este deja dependenţa noastră faţă de telefonul, devenit între timp atât de multifuncţional, pe care îl purtăm în buzunar şi îl deschidem de nenumărate ori!
Să nu uităm că aceste instrumente trebuie folosite doar pentru cele necesare: comunicarea cu cei dragi, de departe, vizionarea unui film bun etc. Acum, la sfârşit, aş dori să îndemn: să nu ne dăm "scroll la viaţă"! Să trăim cu adevărat, fără a derula la nesfârşit secvenţe sau imagini din vieţile altora!
