Deşi nu s-a modificat unitatea de măsură a timpului, felul în care timpul este perceput şi trăit sau consumat s-a schimbat. Nu mai avem timp! Ne zbatem între un regretabil "prea târziu" şi un veşnic "mai târziu", amânând oameni şi fapte pentru eternul "mâine", care se transformă imediat în "prea târziu".

În goana după (propriile) realizări, uităm prea uşor că la sfârşitul vieţii cele mai mari regrete sunt legate de folosirea timpului: cui i-am dat timpul nostru! Uităm că, deşi ne naştem egali, devenim diferiţi şi prin modul în care "consumăm" timpul. Îmbătrânim nu doar când trec anii, ci şi când primim timp şi nu-l oferim: acumulăm ani în loc să adunăm viaţă! Suntem toţi expuşi riscului de a consuma timp fără să-l trăim. Ispita de "a arde gazul" stă cocoţată pe umerii noştri, ademenindu-ne la egoism, indiferenţă, lene, amânare, chiar şi în timpul Postului!

Astăzi Isus e părăsit: e singur pe străzi şi în spitale, în case de copii şi aziluri de bătrâni. Oferă-i timp! Vizitează-l! Cel singur are nevoie de prezenţa noastră, de timpul nostru!

Isus este părăsit şi suferă în femeia care în luna martie nu primeşte nici flori, nici urări. Domnul e uitat în femeile maltratate, batjocorite, folosite. Oferă timpul tău bun, înmiresmat ca florile!

Isus e singur în copiii orfani, abandonaţi, abuzaţi. Isus suferă în copiii care nu au spus niciodată: "Mamă, te iubesc", pentru că nu cunosc chipul mamei. Opreşte-te! Priveşte-le gingăşia, admiră strălucirea ochilor scăldaţi de lacrimile singurătăţii şi oferă timp, oferă speranţă!

Isus e părăsit în vecinul sărac, în bătrânul căruia nu-i călcăm pragul casei pentru că ne grăbim. Opreşte-te şi oferă-i timp!

Isus e părăsit chiar şi în cei din casa ta, în cei din familia ta. E singur pentru că tu nu ai timp de oferit, pentru că tu ai alte priorităţi. Opreşte-te şi le oferă timp!

Timpul investit în ceilalţi - fără a aştepta răsplată ca păgânii (Lc 6,27-36) - este timp oferit lui Cristos suferind: "Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut" (Mt 25,40).

Pentru a oferi timp avem doar prezentul, acum-ul, cum ne învaţă papa Francisc: "Voi nu sunteţi ziua de mâine, ci sunteţi acum-ul lui Dumnezeu" (27 ianuarie). Acum-ul îl trăim doar oferind timp îmbibat de iubire, adică timp de calitate.