La 27 septembrie 1948, episcopul Anton Durcovici a vizitat Parohia Cleja, unde a sosit în seara zilei de 26 septembrie. În ziua următoare se împlineau patru ani de la trecerea la cele veşnice a primului episcop indigen de Iaşi, Mihai Robu. Predica rostită de episcopul Anton Durcovici a fost una memorabilă chiar şi pentru autorităţile comuniste ale vremii, care notau despre ea: "Episcopul a predicat în biserică în faţa poporului spunând că papa Pius al XII-lea este stăpân pe poporul său şi că anumiţi oameni contra religiei caută a corupe poporul credincios". Despre aceeaşi predică, în declaraţia amintită, episcopul Durcovici nota: "La Cleja, judeţul Bacău, fiind aniversarea morţii episcopului Mihail Robu, am predicat despre moarte şi judecata care urmează, arătând îndeosebi răspunderea episcopului înaintea judecăţii dumnezeieşti, nu numai pentru sufletul său, dar şi pentru toate sufletele ce i-au fost încredinţate în toate parohiile şi în dieceza întreagă ca să le păstorească". Cu ocazia aceleiaşi vizite, episcopul Durcovici a administrat, în curtea bisericii din Cleja, sfântul sacrament al Mirului.
La 28 septembrie 1948, ca un adevărat fiu al Fecioarei Maria şi îndrăgostit fiind de rugăciunea Rozariului, aflându-se la Fundu Răcăciuni, a predicat despre această rugăciune, arătându-i "frumuseţea şi puterea... din conţinutul ei, din ajutoarele dobândite prin ea în nenumărate rânduri", îndemnându-i pe credincioşi "să rostească cu evlavie cât mai des această rugăciune, fie prin biserică, fie acasă".
A urmat, la 29 septembrie, vizita efectuată în Parohia Faraoani. Aici a predicat despre sfântul Anton de Padova, patronul comunităţii, "arătându-l drept pildă de imitat în virtuţile lui, mai ales smerenia şi dragostea faţă de cei săraci, şi drept ocrotitor ceresc pentru cei ce se roagă lui". Adresându-se copiilor, episcopul Durcovici le-a recomandat "să preţuiască darul ceresc al sfintelor taine, pe care le primesc în biserică din mâna preotului". În aceeaşi zi a vizitat şi comunitatea catolică din Valea Mare, filială a Parohiei Faraoani până în anul 1953, unde a vorbit despre necesitatea şi însuşirile rugăciunii, de aici decurgând şi îndemnul episcopului: "Să preţuiască rugăciunea cum se cuvine, să o iubească şi să o facă mereu cât mai bine".
O altă parohie în care, după toată probabilitatea, a administrat şi taina Mirului, a fost Prăjeşti, unde a vorbit la predică despre "numele sfinţilor, pe care îl primim la Botez şi la sfântul Mir, îndemnând pe credincioşi să cinstească pe sfinţii lor patroni cereşti, imitându-le virtuţile şi rugându-se lor". Parohia a fost vizitată la 30 septembrie 1948.
La 1 octombrie 1948, episcopul Durcovici întrerupe seria vizitelor canonice în parohiile din judeţul Bacău pentru a merge la Poiana, judeţul Roman, unde a sfinţit noua biserică. Aici, a vorbit "despre sfinţenia casei Domnului şi despre mila cerească ce se coboară asupra acelora care conlucrează la ridicarea unui astfel de locaş şi vin să se închine într-însul cu credinţă şi evlavie", iar îndemnul s-a referit la comportamentul demn al credinciosului în biserică.
La 2 octombrie acelaşi an, episcopul Anton Durcovici a vizitat comunitatea din Buhoci, iar la 3 octombrie a fost rândul Parohiei Bacău să-l primească pe înaltul ierarh. Predica din biserica oraşului a fost despre "credinţa în divinitatea lui Cristos în legătură cu Botezul", credincioşii fiind îndemnaţi "să păstreze nepătată haina harului sfinţitor primită la Botez şi nestinsă lumina credinţei lor în Cristos Dumnezeu". Fiind filială a Parohiei Bacău, în aceeaşi zi episcopul Durcovici a vizitat şi comunitatea din Mărgineni. Tema predicii a fost pregătirea creştinului pentru moarte, "îndemnând pe ascultători să se gândească din timp la sfârşitul vieţii lor pământeşti şi, îndeplinindu-şi datoria lor în fiecare zi, să fie mereu gata de a da socoteală lui Dumnezeu despre faptele lor".
