Exemple de dăruire - Generalul Lafont

Continuăm să ne întrebăm ce a însemnat Primul Război Mondial pentru catolicii din Moldova. În acest număr încercăm să descoperim informaţii despre generalul Lafont, care, conform cuvântării ţinute la înmormântarea lui de către pr. Gervais, dincolo de faptul că a jucat un rol deosebit pe frontul de apărare a ţării, şi-a oferit viaţa lui Dumnezeu; bolnav fiind, îi vizita pe bolnavi, primind moartea sa cu seninătate.

Generalul Lafont a fost consilierul generalului Henri Mathias Berthelot (1861-1931), comandantul misiunii militare franceze la Iaşi. Pe numele său întreg Henri Pierre Lafont-Marron, generalul s-a născut în 1865 în Cuba. A murit la vârsta de 53 de ani la Iaşi, rămăşiţele sale pământeşti aflându-se în cavoul militar francez din cimitirul "Eternitatea" din Iaşi. A fost decorat cu "Legiunea de Onoare" şi "Crucea de Fier". Este erou al Franţei.

Pe panoul din cimitirul "Eternitatea" este notat: "În momentul în care ia naştere România Mare, moare de gripă spaniolă, la 12 decembrie 1918 (stil nou, n.n.), ataşatul militar, generalul Lafont, unul dintre artizanii celei de-a doua intrări în război a armatei regale". A avut sediul în casa Costache Ghica, sediul Legaţiei Franceze în România până la 14 decembrie 1917, când diplomaţii francezi s-au retras la Bucureşti, lăsându-l la Iaşi pe generalul Lafont.

Registrul răposaţilor specifică: Henri Lafont, comandant în armata franceză, a murit la 29 noiembrie 1918, întărit cu sfintele taine de pr. augustinian Gervasio Quenard; a fost înmormântat la 3 decembrie.

Despre acest general avea să scrie viitorul episcop Mihai Robu, în revista "Lumina creştinului" (1 martie 1919, p. 40), un articol intitulat "Moarte creştinească eroică":

"Printre membrii misiunii franceze venite în ţară la noi pentru refacerea şi organizarea armatei noastre, după retragerea ei pe frontul Galaţi - Mărăşeşti - Târgu Ocna - Dorna, se află şi colonelul Lafont, numit mai târziu general. Îl pomenim aici pentru că era creştin catolic de treabă şi pentru că a murit ca un erou creştin. După retragerea misiunii franceze la 27 februarie 1918, generalul Lafont rămase la Iaşi ca ataşat militar francez. Nu era duminică sau altă zi de sărbătoare în care să nu fi venit la Liturghie la biserica-catedrală, dând pildă de evlavie şi reculegere tuturor celor de faţă. Deseori, primea sfintele sacramente.

Cum i-a fost viaţa, aşa i-a fost şi moartea. La 18 noiembrie a fost de faţă la intrarea triumfală a familiei regale şi a armatei române în Bucureşti. Întorcându-se din Bucureşti înapoi la Iaşi, căzu bolnav de gripa spaniolă infecţioasă. Grija lui cea dintâi fu să se pună în regulă cu Dumnezeu, şi apoi să aştepte cu faţa senină moartea. [...]

Înmormântarea generalului Lafont se făcu la 3 decembrie. A luat parte lume multă, cu tot timpul cel urât. Liturghia pentru dânsul a cetit-o p. Gervais (cel care a ţinut şi predica, n.n.), la ora 10, în capela Maicilor de Sion, unde era aşezat corpul defunctului pe catafalc. Erau de faţă mitropolitul Pimen al Moldovei, generalul francez Berthelot, autorităţile noastre militare şi civile, preoţii şi seminariştii noştri. La cimitir s-au mai ţinut două discursuri, unul de d. general Petala, din partea armatei române, celălalt de d. general Berthelot, din partea armatei franceze. Artileria a tras două salve de tun la coborârea sicriului în mormânt.

Dumnezeu să-l odihnească!"

"El este din sămânţa acelora - avea să sublinieze predicatorul la înmormântare - care, întrupând dreptatea, lepădarea de sine şi duhul de jertfă, contribuie, în acest timp, la opera cea uriaşă a reclădirii unei lumi nouă..."