La doar 65 km de Roma, pe faleza Mării Tireniene, străjuieşte Sanctuarul Pontifical al Sfintei Fecioare Maria a Harurilor din Nettuno. Localitatea îşi trage numele de la zeul Neptun care avea aici un vestit templu, aflat pe locul actualei biserici "Sfântul Ioan". Până în anul 1550 nu se poate vorbi de un sanctuar, ci doar de o bisericuţă dedicată Bunei-Vestiri.
Azi însă Nettuno este considerat un punct de legătură între Biserica Catolică şi Biserica Anglicană. Şi iată de ce. Începând cu anul 1532 regele Henric al VIII-lea a început demersurile schismei, care a fost urmată de grele persecuţii împotriva catolicilor, fiind incendiate biserici, statui, icoane.
În localitatea Ipswich era o statuie miraculoasă a Maicii Domnului, venerată în toată Anglia. Se pare că această reprezentare a Mariei datează din anul 1182. Sanctuarul de la Ipswich a fost distrus de Thomas Cromwell în anul 1538. Dar tot el a salvat statuia ascunzând-o într-o capelă particulară. Când şi această capelă era în pericol, un grup de marinari au intenţionat să o salveze. Au pus-o pe corabie cu gândul să ajungă cu ea la Napoli. Dar, dintr-odată, s-a iscat o furtună puternică pe Marea Tireniană, surprinzându-i pe marinari. Au acostat în dreptul localităţii Nettuno. După încetarea furtunii au încercat să plece mai departe, dar nicicum nu au reuşit pornirea navei. Au hotărât, aşadar, să încredinţeze statuia comunităţii din Nettuno. Sătenii au fost foarte încântaţi de frumuseţea statuii şi au aşezat-o în bisericuţa lor. Cu trecerea anilor, statuia Mariei era din ce în ce mai venerată fiind consemnate şi câteva minuni. Primul sanctuar propriu-zis a fost inaugurat în anul 1649 şi încredinţat grijii unor eremiţi, iar în anul 1888, printr-un decret al Vaticanului, custodia revine călugărilor pasionişti (congregaţie fondată de sfântul Paul al Crucii). Din cauza poziţionării sale pe malul mării, sanctuarul a fost şubrezit şi, de aceea, a necesitat închiderea sa de mai multe ori între anii 1904 şi 1914. În anul 1914 călugării propun un proiect pentru un nou sanctuar, susţinut financiar chiar şi de sfântul papă Pius al X-lea. În anul 1960 se adaugă porticurile din părţile laterale de la intrare, iar inaugurarea oficială are loc la 15 august 1969. Impresionează arcadele laterale de la intrare, care, ca două braţe întinse, invită pelerinul să se apropie şi să intre.
Statuia Maicii Domnului, cu pruncul în braţe, este aşezată în partea centrală a prezbiteriului. Interiorul bisericii, fiind foarte simplu, evidenţiază admirabil frumuseţea altarului şi a icoanei miraculoase. Maria şi pruncul poartă pe cap coroane împărăteşti. Statuia este flancată de reprezentările a doi sfinţi: Roca şi Sebastian. Toate lucrările de artă din interior aparţin artistului Tito Amodei (preot pasionist).
Sanctuarul din Nettuno mai este important şi pentru că adăposteşte relicvele sfintei Maria Goretti. E adevărat că ea s-a născut în Corinaldo (regiunea Marche), dar după moartea tatălui (la 6 mai 1900) mama, rămasă văduvă, se stabileşte cu cei 6 copii lângă Nettuno. Aici este martirizată Maria la 5 iulie 1902. În anul 1950 este canonizată de către papa Pius al XII-lea, iar relicvele erau deja aşezate în cripta sanctuarului din anul 1929. Se poate vedea şi o reprezentare a fetiţei martirizate, realizată în ceară de sculptorul Volterrano Volterrani.
Doi sfinţi papi au fost pelerini la Nettuno: sfântul Paul al VI-lea (14 septembrie 1969) şi sfântul Ioan Paul al II-lea (1 septembrie 1979). Papa Paul al VI-lea, în august 1970, a ridicat sanctuarul la rangul de basilica minor.
Sărbătoarea sanctuarului are loc la începutul lunii mai, când o delegaţie de credincioşi anglicani vin de la Ipswich la Nettuno, iar la sfârşitul lunii catolici de la Nettuno întorc vizita, deplasându-se în Anglia.
