În ziua de 30 noiembrie 2017, papa Francisc se afla în Myanmar. Şi în această ţară a dorit să îi întâlnească pe tineri şi să le insufle speranţă, în modul său caracteristic. Într-o ţară cu numeroase dificultăţi, Sfântul Părinte i-a îndemnat pe tineri să devină făuritorii unei lumi noi, să fie persoane autentice, să împărtăşească mereu cu Cristos tot ceea ce au în inimă şi să îl urmeze fără şovăire.

La sfânta Liturghie cu tinerii, papa Francisc le-a reamintit acestora valoarea pe care o au şi bogăţia vieţii lor: "Da, sunt frumoşi paşii voştri şi este frumos şi încurajator să vă văd, pentru că ne aduceţi «o veste bună», vestea bună a tinereţii voastre, a credinţei voastre şi a entuziasmului vostru. Desigur, voi sunteţi o veste bună, pentru că sunteţi semne concrete ale Bisericii în Isus Cristos, care ne aduce nouă o bucurie şi o speranţă care nu vor avea niciodată sfârşit". Într-un context în care, fără îndoială, nu lipsesc privirile pesimiste şi descurajatoare asupra tinerilor, Sfântul Părinte nu a ezitat să arate că ei alimentează speranţa unui popor şi a Bisericii.

Atunci, papa Francisc a reluat un îndemn pe care îl pronunţase deja cu doi ani în urmă la Ziua Mondială a Tineretului de la Rio de Janeiro. Este vorba de o încurajare care, la prima vedere, pare să fie mai puţin educativă şi, tocmai de aceea, surprinde faptul că vine din gura papei Francisc. Însă mesajul pe care doreşte să îl transmită este cât se poate de educativ, deoarece îi îndeamnă pe tineri să nu se lase contaminaţi de apatie şi de resemnare, ci să îşi facă părerea cunoscută şi să o susţină cu încredere. "Nu vă fie frică să faceţi dezordine - spunea Sfântul Părinte -, să puneţi întrebări care să-i facă pe oameni să gândească. Şi nu vă fie frică dacă uneori veţi percepe că sunteţi puţini şi împrăştiaţi. Evanghelia creşte mereu din rădăcini mici". Fără îndoială, papa nu se referă la o dezordine care înseamnă răzvrătire, care nu ţine cont de ceea ce este bun şi drept. Este vorba de a nu sta liniştit şi nepăsător în faţa nedreptăţilor, de a nu tolera ceea ce distruge viaţa oamenilor, de a nu încuviinţa răul care se poate propaga atât de uşor. De aceea papa insistă ca tinerii să îşi facă simţită prezenţa: "Pentru aceasta, faceţi-vă auziţi! Aş vrea să vă cer să strigaţi, dar nu cu glasul, nu, aş vrea ca să strigaţi cu viaţa, cu inima, aşa încât să fiţi semne de speranţă pentru cel care este descurajat, o mână întinsă pentru cel care este bolnav, un zâmbet primitor pentru cel care este străin, un sprijin grijuliu pentru cel care este singur". Acesta este modul cel mai potrivit în care un tânăr se poate face auzit: să manifeste dorinţa de bine şi să răspândească binele în numele lui Dumnezeu. Este strigătul binelui care triumfă şi care transformă vieţi chiar şi în acele contexte care par să fie dominate de întuneric şi de frica de a rosti ceea ce vine din inimă.

Tinerii care se fac auziţi sunt tinerii care ştiu că, înainte de a avea pretenţia să fie ascultaţi, au misiunea să fie o "veste bună", să poarte lumina cuvântului care zideşte şi care face ca tot ceea ce vine din inimă să ajungă la o altă inimă.