* Dorin Teodorescu (e-mail). "Meditaţia de astăzi, 9 martie, din broşura "De la răsărit până la apus", a pr. Cristian Diac, este, după mine, nu doar o excelentă introducere în taina ce învăluie chemarea lui Isus la credinţă, ci şi o sensibilă interpretare a celebrului tablou al lui Caravaggio. Felicitări! Un Post Mare binecuvântat!"

Vă mulţumim pentru gândul bun, pentru urări şi mai ales pentru că sunteţi un fidel utilizator al publicaţiei. Din nou se va bucura pr. Cristian Diac de aprecierile dv. şi-l va face să lucreze cu entuziasm în continuare. Îi vom trimite negreşit mesajul dv. Vă asigurăm că toţi cei care lucrează la publicaţia "De la răsărit până la apus" îşi doresc să aducă în minţile şi inimile oamenilor lumină şi să-i apropie de Cristos, Mântuitorul. Vă dorim şi dv. un Post Mare cu multe roade, iar bucuria Învierii să vă aducă multă pace!

* Vasile Cerlincă (Suceava). "Sunt un creştin ortodox, citesc în fiecare zi câteva rânduri din Biblie. Am fost crescut şi învăţat de părinţii mei să fiu credincios şi să merg la biserică. Acum, fiind în vârstă şi deja străbunic, îmi educ familia cu credinţă şi dreptate şi ea îmi urmează sfatul. Zilnic vorbesc cu bunul Dumnezeu, iar el îmi întinde mâna şi mă ajută... Fără el nu am fi putut face nimic. Mereu îi mulţumesc şi mă rog să aibă grijă de familia mea şi de toată lumea... Aici, în oraş, există o biserică foarte frumoasă pentru credincioşii catolici. Este atât de îngrijită şi frumoasă, într-adevăr casa lui Dumnezeu. Şi un lucru important: este mereu deschisă pentru toţi cei care vor să intre. De câte ori trec prin faţa ei, intru şi mă rog în linişte. La ieşirea din biserică găsesc şi revista «Lumina creştinului». Deţin multe numere, pe care le-am citit şi le citesc cu drag. Am tot respectul pentru credincioşii şi preoţii de confesiune catolică. Felicitări întregului colectiv de redacţie!"

Vă mulţumim pentru urări şi aprecieri. Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze familia şi pe toţi cei pentru care vă rugaţi!

* C.E. (e-mail). "Apelez la sprijinul dv. cu o rugăminte un pic neobişnuită: doresc să aflu provenienţa şi nişte date despre o iconiţă care aparţine cultului romano-catolic, după toate aparenţele. Mama mea a fost refugiată de război, fiind născută [...] lângă Cernăuţi în anul 1924. Ea provine dintr-o familie de ruteni (ucraineni), majoritari în regiunea respectivă, care înainte de pactul Ribbentrop-Molotov era parte a României. Mama ei (bunica mea), înainte să moară (când mama mea avea doar 2 ani), i-a lăsat această iconiţă, pe care mama mi-a lăsat-o la rândul ei mie, înainte să treacă la cele veşnice, în 2009. Mama mi-a spus că iconiţa a fost emisă cu ocazia sfinţirii unei catedrale şi că a participat la eveniment însăşi regina Maria. Nu ştiu dacă aceste date sunt conforme, eu totuşi vi le transmit. Întrucât ţin foarte mult la această iconiţă, care are pentru mine o valoare sufletească, încerc să aflu originea ei şi, cu această ocazie, voi afla şi religia în care a fost botezată mama (în România, ea frecventa atât Biserica ortodoxă, cât şi pe cea catolică). [...] Vă mulţumesc pentru atenţia cu care aţi citit acest mesaj şi vă doresc să aveţi zile în lumină!"

Iconiţa pe care ne-aţi trimis-o este clar romano-catolică. Ea are înscrise în limba latină cuvintele "Sfânta Ana, roagă-te pentru noi". Din păcate, nu ne putem da seama, din documentele pe care le avem, la care biserică din jurul Cernăuţiului se referă. Care avea hramul Sfânta Ana? Sau care biserică a fost sfinţită în jurul anului 1924? Pentru a afla mai multe nu vedem decât două posibile soluţii: 1) De consultat jurnalul reginei Maria (Maria, Regina României. Povestea vieţii mele, traducere din limba engleză de Mărgărita Miller-Verghi, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1991) sau alte consemnări ale reginei. Nu ştim până la ce an scrie ea, dar poate că în acest jurnal regina spune pe undeva la care sfinţire de biserică de pe lângă Cernăuţi a participat. 2) De scris pr. Petru Ciobanu (e-mail: [email protected]), care este la Chişinău, se ocupă şi de istorie şi a scris despre comunităţile din zonă. Poate ştie ceva mai mult. Vă dorim reuşită! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

* Gheorghe Budău (Satu Nou, BC). "Sunt un simplu creştin catolic şi m-am gândit să vă scriu pentru a mă lămuri în dubiile mele. Când eşti în duşmănie şi în ceartă cu aproapele poţi participa la sacramente? Eu cunosc unele persoane care sunt în duşmănie şi totuşi participă la sacramente. Avem un preot foarte bun, care ne explică mereu cât rău fac păcatul şi ura şi ce uşor putem aluneca în păcate dacă nu suntem în harul sfinţitor".

Am primit scrisorile dv. şi ne bucurăm că sunteţi preocupat de sufletul oamenilor pentru a căror mântuire a pătimit Isus. Această preocupare şi îngrijorare suntem convinşi că o aveţi şi pentru sufletul dv., mai ales că Isus ne spune în evanghelie că trebuie să vedem mai întâi bârna din ochiul nostru şi după aceea paiul din ochiul aproapelui (cf. Lc 6,41). Fiecare răspunde pentru modul cum procedează. Evident, pe unii dintre cei care trăiesc în duşmănie îi puteţi ajuta. Cum? Vorbindu-le cu bunătate, amintindu-le că rugăciunea Tatăl nostru este cel mai mare ajutor pentru a ne ruga bine, mai ales când spunem "şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri". De mare ajutor este şi ceea ce este notat în cartea "Dumnezeu schimbă", de Tomislav Ivancic, p. 71, Ed. "Presa Bună", 2014: "Când te îndrepţi spre Tatăl s-ar putea să simţi ceva asemenea unui lanţ care te ţine legat. Ce trebuie făcut? Poate realizezi că există cineva pe care nu l-ai iertat. Dumnezeu însă pe tine te-a iertat. Acum şi tu trebuie să-i ierţi pe ceilalţi, altfel nu te poţi apropia de Tatăl. Tatăl este iubire, iar tu eşti încă stăpânit de ură. Rupe toate lanţurile ce te ţin legat şi spune: «Te iert! Te iert pe tine... şi pe tine! Pentru că vreau să merg la Tatăl!» Poţi fi şi tu la fel de generos cu ceilalţi cum a fost Tatăl cu tine? Când ierţi, eşti victorios. Dacă nu ierţi, rămâi în întuneric, în ură. Atunci eşti bolnav. Dacă ierţi, eşti un om înţelept. Atunci tu ai învins. Atunci te-ai răzbunat în sensul bun al cuvântului. Cea mai cruntă răzbunare faţă de duşmanul tău este să îl ierţi. Doar Dumnezeu îţi poate face dreptate. Primeşti înapoi toate cele distruse de duşman. Dumnezeu te face drept când ierţi. A ierta înseamnă să fii înţelept. A nu ierta este copilăreşte şi naiv. Atunci rămâi sub influenţa urii, a negativului şi a bolii. Iertarea înseamnă eliberare! Iertarea înseamnă să-l schimbi pe duşman, să vindeci omul din el. Asta înseamnă să salvezi duşmanul şi să distrugi duşmănia. Este minunat tot ceea ce cuprinde iertarea. Încearcă acum să ierţi. Eu procedez de obicei aşa: îl privesc pe Dumnezeu şi spun: «Da, Tată, iert!»"