* I. Manole (Iaşi). "În anul 2018 m-am judecat pentru partajarea unei suprafeţe de teren şi au fost obligaţi nepoţii mei să-mi achite o sumă de bani cu titlu de cheltuieli de judecată. Cum pot recupera suma la care au fost obligaţi prin hotărâre judecătorească, dacă ei nu doresc de bunăvoie?"

Potrivit art. 622 Cod procedură civilă: "Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin legea specială nu se prevede altfel".

Având în vedere dispoziţiile legale citate mai sus, în cazul în care nu vi se achită de bunăvoie sumele la care au fost obligaţi cu titlu de sultă şi cheltuieli de judecată, în termen de trei ani de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, vă puteţi adresa unui birou de executor judecătoresc în vederea recuperării sumelor de bani menţionate în titlurile executorii. La sumele prevăzute de instanţa de judecată vor fi adăugate şi cheltuielile de executare. Sunt hotărâri defintive, conform art. 634 din Codul de procedură civilă:

- Hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;

- Hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs;

- Hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;

- Hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;

- Hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acesta s-a soluţionat fondul pricinei;

- Orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Executorul judecătoresc va solicita instanţei de judecată încuviinţarea executării silite şi va începe executarea silită prin toate formele de executare: poprire asupra veniturilor realizate de debitori, vânzarea bunurilor mobile sau imobile.

* M. Carp (Vaslui). "În situaţia în care mama mea a încheiat un testament prin care a lăsat toate bunurile unei persoane străine, pot solicita anularea actului?"

Pe cale judecătorească, puteţi solicita anularea actului în situaţia în care veţi dovedi că, la momentul la care a încheiat actul autentic, mama nu avea capacitatea juridică de a încheia acte juridice, adică nu avea discernământ. Lipsa discernământului în cadrul unui proces poate fi probată cu expertiză medico-legală. În cazul în care mama dv. avea discernământ, puteţi solicita reducţiunea testamentară, deoarece aceasta putea să testeze doar pentru o parte din bunuri, în condiţiile în care erau moştenitori rezervatari. Potrivit art. 1087 din Codul civil, "sunt moştenitori rezervatari soţul supravieţuitor, descendenţii (copiii defunctului) şi ascendenţii privilegiaţi (tatăl şi mama defunctului)". În condiţiile în care avea copii, mama dv. putea să facă testament doar pentru cotitatea disponibilă (o parte din moştenire pentru care putea testa), dar nu şi "pentru rezerva succesorală care este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului". Cotitatea disponibilă este partea din bunurile moştenirii care nu este rezervată prin lege şi de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi. Rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absenţa testamentului, vi s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal.

Menţionăm că reducţiunea testamentară poate fi făcută prin bunăînvoială sau în faţa instanţei de judecată. Acţiunea poate fi făcută în termen de trei ani de la data deschiderii moştenirii sau, după caz, de la data la care moştenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează obiectul liberalităţilor. În cazul liberalităţilor excesive a căror existenţă nu a fost cunoscută de moştenitorii rezervatari, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când au cunoscut existenţa acestora şi caracterul lor excesiv.