Cartea Genezei ne spune că Dumnezeu a pus în mijlocul grădinii pomul cunoaşterii binelui şi răului (2,9) şi că a interzis primilor oameni să mănânce din el (2,17). De ce le interzice Dumnezeu oamenilor cunoaşterea?
Pomul din mijlocul grădinii Edenului a stârnit dintotdeauna curiozitatea, uimirea şi neînţelegerea cititorilor Bibliei. Haideţi să lămurim câteva lucruri! Mai întâi de toate, trebuie să spunem că nu este vorba de un "măr". Ideea că Adam şi Eva au muşcat dintr-un măr vine dintr-un joc de cuvinte din limba latină: malus, măr şi malum, rău. Dar chestiunea este irelevantă. Păcatul primilor oameni nu constă în consumarea unui fruct. Dimpotrivă, fructele fac bine, cum ne asigură englezii: "An apple a day keeps the doctor away". Nu specia pomului contează, ci însuşirile sale. Misteriosul pom din Eden este un "pom interzis" omului, este o specie de barieră peste care omul nu are voie să treacă. Dacă omul depăşeşte această limită, atunci va suferi consecinţa faptei sale, iar aceasta este moartea. Şi totuşi pomul este acolo, în mijlocul grădinii, şi exercită asupra omului o misterioasă atracţie. Care anume? Şarpele ni se oferă drept ghid hermeneutic: "Nicidecum nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul" (Gen 3,4-5). Ce înseamnă "a cunoaşte binele şi răul"? Şi ce este rău în asta? La acest punct trebuie să înţelegem că aici avem de a face cu o chestiune de limbaj. În limbajul Bibliei, "a cunoaşte" binele şi răul înseamnă în realitate "a decide" ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Aici este toată cheia de înţelegere a misterioasei interdicţii divine. Aşadar, omului nu îi este interzisă cunoaşterea, ci încercarea de a-şi însuşi prerogativa divină, aceea de a decide ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Aceasta a fost tentaţia primilor oameni în Eden şi rămâne una dintre tentaţiile omului din toate timpurile. Omul visează să-şi depăşească limitele şi să se substituie lui Dumnezeu, însă efectele unui astfel de demers sunt distrugătoare. Prin încercarea de a se comporta ca un dumnezeu, omul răstoarnă ordinea creaţiei şi aduce în lume dezonoarea, blestemul şi moartea. Omul nu este măsura tuturor lucrurilor şi nici nu va putea deveni vreodată. Se mai impune o precizare. Mulţi ignoră că în mijlocul grădinii mai era un pom: "pomul vieţii". După ce Adam şi Eva au încercat să-şi însuşească prerogativa divină, Dumnezeu îi alungă din Eden şi le interzice accesul la pomul vieţii, lăsându-i pradă morţii. Prin Isus Cristos şi prin sacrificiul crucii, Dumnezeu a redeschis omului accesul spre pomul vieţii. Tu din ce pom te hrăneşti?
