Spunea un sfânt părinte al Bisericii: "Vin unii oameni şi îmi spun că sunt foarte indignaţi de faptul că există multe lucruri greşite în Biserică. Atunci le spun să întrebe o muscă: "Sunt flori în apropiere?" Iar ea le va răspunde: "Nu ştiu dacă sunt flori, dar acolo, în mormanul acela de gunoi, poţi găsi toată mizeria pe care o vrei". Şi va începe să-ţi vorbească despre toate locurile murdare prin care a umblat. Dar dacă întrebi o albină: "Ai văzut vreun coş de gunoi prin zonă?", ea îţi va răspunde: "Coş de gunoi? Nu, n-am văzut niciunul, pe aici e plin de flori parfumate". Şi va începe să-ţi înşiruie toate florile din grădină sau de pe pajişte. Vedeţi voi, musca nu ştie decât unde este mizeria, în timp ce albina ştie unde se găsesc florile. Aşadar, unii oameni sunt asemenea muştelor: găsesc răul în orice, sunt preocupaţi doar de ei şi nu văd binele. Iar alţi oameni sunt asemenea albinelor: nu văd decât binele oriunde s-ar uita".

Suntem în luna florilor, un timp colorat şi înmiresmat, aşa cum trebuie să fie fiecare tânăr. Este puternică această asociere dintre tineri şi flori, între frumuseţea tinereţii şi mireasma plăcută a florilor. După cum fiecare floare este un dar al Domnului făcut omului, la fel fiecare tânăr este un dar oferit omenirii, o speranţă pentru această lume, pentru părinţi şi prieteni.

Tinerii şi florile au în comun puterea de a reda speranţa. Entuziasmul cu care răsar şi cresc - şi tinerii şi florile! - este molipsitor. Este plăcut să stai în mijlocul lor. Te simţi ca pe o câmpie colorată şi înmiresmată, te simţi ca o albină dornică să culeagă şi să ofere acestei lumi tot ce e mai bun, mai dulce, tot ce este natural şi sănătos.

Fericiţi sunt tinerii care trăiesc frumos asemenea florilor şi totodată ştiu şi să dăruiască flori. Când cineva îţi dăruieşte o floare, îţi îmbrăţişează sufletul, ţi-l înmiresmează cu parfumul acelei flori, ţi-l colorează, ţi-l face viu, pentru că te simţi iubit. Gestul din spatele micului dar vorbeşte despre iubire şi gingăşie, despre delicateţea unui suflet care vrea să-ţi înfrumuseţeze viaţa, să o umple de culoarea şi mireasma florilor. Acest gest are un singur ecou: "Eşti iubit şi preţios în ochii mei" (cf. Is 43,4; In 12,3).

Tu când ai dăruit ultima floare?