În sociologia americană există aşa-numita "lege a lui Hawkins", conform căreia "progresul nu constă în a înlocui o teorie greşită cu una corectă, ci în a o înlocui cu o teorie la fel de greşită, dar într-o manieră mult mai sofisticată". Dacă este pusă în practică sau nu, rămâne de apreciat. Fapt este că cineva (cardinalul Giacomo Biffi) constată "incidenţa din ce în ce mai extinsă şi mai determinantă în cadrul organizării sociale a unei puteri financiare închisă în sine", pentru a continua: "Proprietatea unei întreprinderi, ca şi soarta sa, sfârşesc, de cele mai multe ori, în mâinile unor administraţii îndepărtate, dominate de alte societăţi, aflate, la rândul lor, sub controlul unor terţi, cu un sistem de apartenenţă multiplă şi o interdependenţă atât de complicată şi de necontrolat încât, în cele din urmă, nu se mai ştie unde sunt forurile decizionale". În cadrul "capitalismului anonim" nu mai există relaţii personale, nici măcar de natură conflictuală între patron şi angajat. Totul este absorbit în complicat şi sofisticat, iar răspunsul este mereu acelaşi: "Nu e aşa de simplu..."
Şi totuşi Isus i-a preferat şi i-a considerat buni pentru regatul său ceresc pe cei simpli. Pe de altă parte, se spune pe drept cuvânt că cel ce pescuieşte în ape tulburi este diavolul. Iată de unde şi teama de "noua ordine mondială".
