Ştiaţi că Statele Unite ale Americii se află, din anul 1847, sub patronajul Neprihănitei Zămisliri a Sfintei Fecioare Maria? Încă înainte de a fi declarată dogmă (în anul 1854), John Carroll, arhiepiscop de Baltimore, în anul 1792, şi-a manifestat dorinţa de a construi un sanctuar în cinstea Neprihănitei Zămisliri, dar decizia definitivă s-a luat în anul 1847.
Lucrările construcţiei au început în anul 1913, în timpul pontificatului sfântului Pius al X-lea, care a aprobat şi chiar a susţinut economic aceste lucrări. Sanctuarul se află în partea de sud-est a Universităţii Catolice din America, deoarece consiliul de administraţie al acesteia, în frunte cu rectorul Thomas Joseph Shahan, a fost de acord să ofere un teren din proprietatea universităţii pentru noua construcţie. În luna ianuarie a anului 1914, acelaşi rector editează revista Salve Regina, cu scopul de a-i sensibiliza pe catolicii din zonă pentru susţinerea noului sanctuar. În anul 1919 a fost ales proiectul a doi arhitecţi, Charles Donagh Maginnis şi Timothy Walsh, iar la 23 septembrie 1920 cardinalul James Gibons, arhiepiscop de Baltimore, a sfinţit piatra fundamentală. Lucrările au continuat până în anul 1929, reuşindu-se, până la această dată, doar construirea criptei. Timp de 24 de ani nu s-a mai lucrat nimic din cauze economice.
În anul 1953, cardinalul Patrick Aloysius O'Boyle, arhiepiscop de Washington, ia iniţiativa colectării de fonduri pentru terminarea marelui sanctuar. Consacrarea a avut loc la 20 noiembrie 1959, însă toate lucrările au fost definitivate în anul 1961.
Bazilica găzduieşte cea mai mare colecţie de artă contemporană bisericească din lume. De asemenea, mozaicul cu chipul lui Cristos este unul dintre cele mai mari, având peste 400 de forme şi culori.
În exterior merită atenţie faţada, cu arcada amplă, în şase muchii, înaltă de 31 de metri, pe ambele flancuri fiind reprezentaţi 26 de sfinţi, iar la bază domină o statuie a Neprihănitei Zămisliri, între doi îngeri. De asemenea, turnul, cu înălţimea de 100 de metri, este cea mai înaltă construcţie religioasă din Washington. Mai impresionează şi cupola, cu un diametru de 33 de metri, acoperită cu mozaic, de diferite culori, cu diferite forme geometrice. În interiorul acestor figuri geometrice sunt reprezentate simboluri mariane, printre care monograma Mariei şi crinul.
Interiorul sanctuarului, în formă de cruce latină (inspirat de la bazilica San Marco din Veneţia), impresionează prin dimensiuni (140 de metri lungime şi 73 de metri lăţime). În navată sunt trei cupole, două până la crucieră şi una în partea altarului. Două cupole sunt ornate cu mari mozaicuri aurite numite Cupola Răscumpărării şi Cupola Întrupării, mozaicuri realizate în anul 2006. A treia cupolă este încă neacoperită. Deasupra altarului domină un ciboriu maiestuos, susţinut de patru coloane de marmură roşie, iar deasupra domină statuia Neprihănitei Zămisliri.
Pe părţile laterale pot fi văzute 80 de capele sau altare, dintre care 22 sunt dedicate Maicii Domnului. În sanctuar încap 6.000 de persoane dintre care 3.500 pe scaune şi este vizitat de peste un milion de pelerini anual.
În sanctuar se poate vedea tiara fericitului Paul al VI-lea, papă. În anul 1964, când papa a hotărât că nu va mai purta tiara, aceasta a fost vândută pentru a veni în ajutorul săracilor. A fost cumpărată de cardinalul Francis Joseph Spellmann şi depusă în sanctuar.
Sfântul Ioan Paul al II-lea s-a rugat în acest sanctuar naţional cu ocazia vizitei din ziua de 7 octombrie 1979 şi l-a ridicat la rangul de basilica minor în anul 1990, recunoscând prin aceasta importanţa istorică şi locul special în viaţa catolicilor din Statele Unite. Papa Benedict al XVI-lea, la 16 aprilie 2008, s-a rugat Vesperele în cripta sanctuarului împreună cu toţi episcopii americani şi a acordat, ca la marile sanctuare, trandafirul de aur.
