Canonizarea ep. Giovanni Antonio Farina, fondatorul Congregaţiei Surorile Maestre ale Sfintei Doroteea, a avut loc la Roma, în Piaţa "Sfântul Petru", la 23 noiembrie 2014.
În vederea pregătirii acestui eveniment, în Parohia "Isus, Bunul Păstor" din Roman, în perioada 18-20 noiembrie 2014, s-a organizat un triduum de reflecţii asupra vieţii episcopului Giovanni Antonio Farina, la Liturghia de la ora 18.00, predicator fiind pr. Leon Budău, OFMCap. O Liturghie de mulţumire a fost oficiată de PS Aurel Percă în ziua de 30 noiembrie 2014, ora 18.00, în biserica "Isus, Bunul Păstor" din Roman, ocazie cu care a fost deschis anul dedicat vieţii consacrate.
Giovanni Antonio Farina s-a născut în 1803, la Gambellara, provincia Vicenza, Italia. A fost chemat de Dumnezeu să slujească ca preot, apoi ca episcop în Dieceza de Treviso şi Vicenza.
Cunoscând sărăcia materială, culturală şi intelectuală a acelui timp, inspirat de Duhul Sfânt, în anul 1836 a dat naştere, la Vicenza, Congregaţiei Surorile Maestre ale Sfintei Doroteea, Fiicele Inimilor Sfinte, care, prin trăirea carismei şi misiunea lor apostolică de educaţie şi asistenţă, continuă dorinţa fondatorului lor.
A decedat la 4 martie 1888 şi a fost declarat fericit de papa Ioan Paul al II-lea, la 4 noiembrie 2001.
Numele congregaţiei provine de la sfânta protectoare Doroteea, fecioară şi martiră din primele secole ale Bisericii. Surorile se numesc şi "Fiicele Inimilor Sfinte ale lui Isus şi Mariei" pentru că din cele două inimi se inspiră operele de milostivire spirituală şi trupească.
Carisma congregaţiei este de a mărturisi în lume imensa iubire a inimii lui Isus, prin promovarea umană şi creştină, în special a celor nevoiaşi în trup şi suflet, cu o activitate educativă, asistenţială şi pastorală. Izvorul spiritualităţii Surorilor Sfintelor Inimi porneşte din contemplarea inimii străpunse a lui Isus, viu în Euharistie, prin iubirea faţă de aproapele, asemenea Mariei în umilinţă, sărăcie şi ascultare.
Activităţile apostolice sunt: găzduirea tinerelor pentru o formare creştină, cateheză, animare liturgică, educarea tinerilor, îngrijirea bolnavilor şi a orfanilor, ajutorarea săracilor, vizitarea bolnavilor la spital, a bătrânilor în aziluri şi alte opere de promovare umană şi creştină. Din această congregaţie provine sfânta Maria Bertilla Boscardin, care s-a născut în anul morţii fondatorului (1888). Ea a murit la o vârstă destul de tânără, la 20 octombrie 1922, la Treviso.
Congregaţia, "al cărui foc al carităţii trebuie să fie mereu aprins şi răspândit", aşa cum voia fondatorul, a răspuns noilor provocări: în 1887, la adoraţia perpetuă; în 1990, la Mişcarea Euharistică a laicilor chemaţi să adore, să iubească şi să ispăşească; în 1995 la Asociaţia Fraternităţii Seculare, ai cărei membri laici trăiesc carisma congregaţiei. Această mare familie s-a răspândit în patru continente: Europa, Africa, America şi Asia.
În România, surorile sunt răspândite în trei comunităţi: din anul 1998, la Slobozia (jud. Ialomiţa); din anul 2003 la Roman (jud. Neamţ) şi din 2006, la Oţeleni (jud. laşi).
