* Maria Iacob (Săbăoani). "Cu întârziere mă alătur şi eu celor care v-au felicitat de sărbători spunându-vă "La mulţi ani!", multă pace sufletească şi spor în munca pe care o desfăşuraţi, să fiţi şi în anul 2015 acea rază de lumină care să ne conducă la adevărata sursă de lumină-Dumnezeu. Nu de foarte mult timp s-a încheiat octava de rugăciuni pentru unitatea în credinţă a tuturor creştinilor. Spunem că Biserica lui Cristos respiră prin cei doi plămâni - Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă - şi că dincolo de ceea ce ne desparte să căutăm ceea ce ne uneşte. Nu vreau să vorbesc despre diferenţa de dogmă sau rituri; în căutările mele am găsit că în Biserica răsăriteană se găsesc comorile tradiţiilor spirituale exprimate în mod deosebit de monahism, unde din timpurile glorioase ale sfinţilor părinţi a înflorit spiritualitatea monastică, ce s-a răspândit apoi în Apus, devenind un izvor al organizării călugăreşti a latinilor, şi mai târziu, a reînnoirii acestuia în repetate rânduri. Cred că şi catolicii se pot apropia de aceste bogăţii spirituale ale părinţilor orientali care îl înalţă pe omul întreg la contemplarea misterelor divine. Astăzi, omul modern are la îndemână progresul şi tehnologia avansată care de cele mai multe ori nu-l mulţumesc. Zgomotul acestei lumi îl împiedică pe om să intre în el însuşi... Pentru a vă scrie aceste rânduri am fost provocată de cartea "Pelerinul rus" pe care o apreciez foarte mult".

Vă mulţumim că aţi intrat în spiritul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, căutând, găsind şi apreciind lucruri pozitive care se află în celelalte Biserici. Rugaţi-vă ca şi reciproca să se împlinească.

* M. (Iaşi). "Am o rugăminte. Eu am căutat în "Vieţile sfinţilor", dar n-am găsit nimic. Cine este sfântul Gilbert, trecut în calendar în ziua de 4 februarie? Ce se ştie despre el?"

Gilbert s-a născut în localitatea Sempringham (Anglia), în jurul anului 1100. Fascinat de tânăr de viaţa ecleziastică, a mers să-şi finalizeze studiile în Franţa, unde a rămas apoi pentru a preda. Întorcându-se în ţară, a deschis o şcoală pentru tineri. Episcopul Robert Bloet, văzând în Gilbert pasiunea pentru o viaţă spirituală autentică şi o pietate profundă, i-a acordat tonsura şi l-a primit în ordinele minore. A locuit în palatul episcopal chiar şi cu noul episcop, Alexandru, care, după ce l-a hirotonit preot, l-a numit penitenţiar al diecezei, având deplină încredere în el. Gilbert a rămas încă şapte ani în Lincoln. În anul 1130 s-a întors la Sempringham, unde a fondat prima mănăstire de surori dedicate vieţii contemplative de clauzură care trăiau după regula benedictină. De asemenea, a întemeiat şi o comunitate de preoţi care trăiau după regula canonicilor sfântului Augustin. Aşa a luat fiinţă Ordinul Gilbertinilor, singurul ordin călugăresc fondat în Anglia. Aprobarea a fost dată de către papa Eugen al III-lea în 1148 şi confirmată ulterior de papa Adrian al IV-lea şi papa Alexandru al III-lea. Mergând în Franţa în 1147, Gilbert a avut ocazia să se întâlnească, la capitulul general de la Citeaux, cu papa Eugen al III-lea şi cu sfântul Bernard. Între ei s-a legat o prietenie strânsă. Sfântul Gilbert l-a susţinut pe Thomas Becket în controversa cu împăratul Henric al II-lea. Din acest motiv, a avut de îndurat persecuţii. Mai târziu, el a avut de suferit chiar calomniile unora dintre călugării săi, însă papa Alexandru al III-lea împreună cu episcopii englezi au venit în apărarea lui. Suferind de orbire spre sfârşitul vieţii, Gilbert a murit la 4 februarie 1189 în mijlocul călugărilor săi de la Sempringham după o viaţă dedicată în întregime slujirii lui Dumnezeu şi Bisericii. La moartea sa ordinul avea deja 30 de mănăstiri. În pofida faptului că ordinul era înfloritor, împăratul Henric al VIII-lea l-a suprimat în anul 1538. Gilbert este autorul a câtorva scrieri de spiritualitate. A fost canonizat de către papa Inocenţiu al III-lea, la 11 ianuarie 1202.

* Ramona (e-mail). "Am hotărât să ne căsătorim ori numai la primărie ori la ortodocşi, şi poate că veţi da importanţă acestui e-mail nu pentru mine, dar pe viitor poate o să le fie de folos altor persoane. Tot ce am voit a fost să mă căsătoresc în religia la care m-am născut, doar că nu am voit nuntă, voiam să fim noi doi şi naşii. De ce? Pentru că aşa mi-am dorit mereu şi l-am convins pe prietenul meu care e ortodox că trebuie să facem nunta la noi la catolici şi am ajuns la biserică. Recunosc, am fost la mai multe şi am întrebat. Încă de la început am fost privită cu suspiciune deoarece nu voiam nuntă. Şi acolo în loc să găsim o soluţie deoarece dacă nu voiam nuntă nu voiam nici să fim strigaţi în biserică, e oarecum logic, şi deşi am explicat aceasta, nimeni nu a voit să ne ajute, am fost trimisă de la preotul din sat la biserica unde urma să ne căsătorim şi de acolo înapoi... Nu am fost o persoană care merge foarte des la biserică, dar tot timpul am fost mândră că am fost catolică şi am avut o singură dorinţă: să mă căsătoresc la catolici, chiar dacă viitorul soţ e ortodox. Şi nu se poate doar pentru că nu vreau să mă strige în biserică. Vi se pare normal? (...) Nu am trimis email-ul deoarece vreau ceva, nu mai vreau nimic sunt doar dezamăgită şi mă gândesc dacă mai are sau nu rost să ne căsătorim, mă doare că am fost tratată aşa şi mă întreb acum ce să fac deoarece nu pot să trec peste, nu pot să cred că nu au voit să ne căsătorească, sunt dezamăgită, şi ca să nu ajungă şi alţii ca noi poate ar trebui înlocuită această strigare în biserică şi cu altceva în cazul în care mirii nu vor, sunt sigură că trebuie să mai fie o soluţie la această problemă pentru cei care nu vor nuntă de exemplu ca noi...".

După cele scrise, nu credem că mai aşteptaţi vreun răspuns. Ne pare rău pentru dezamăgiri, precum şi pentru neînţelegerile sau interpretările pe care le-aţi dat regulilor care sunt cu privire la căsătorie. Acestea însă au rolul lor. După cum vă este cunoscut, în Biserica Catolică, din care spuneţi că faceţi parte, căsătoria nu are loc decât o singură dată. Pentru aceasta se face pregătire şi se cer documente. Derogările de la reguli, după cum v-am scris în revista din luna decembrie 2014, trebuie aprobate de forurile superioare. Soluţii, inclusiv la problema strigărilor, v-am scris că există şi v-am explicat şi ce aveţi de făcut. Acestea nu se fac pentru a îngreuna căsătoria celor care doresc s-o facă, ci pentru că este tratată cu seriozitate. În cele din urmă totul e o alegere. Românul spune: "Cum ne aşternem aşa dormim". Dacă dv. consideraţi că religia sau credinţa e o haină pe care o lepădăm la prima piedică este o alegere a dv. Viaţa însă nu durează mult. Toţi ne vom prezenta înaintea lui Dumnezeu. Şi în faţa lui contează cum ne-am trăit credinţa pe acest pământ: cum am mers la Liturghie, cum am ţinut poruncile, când şi cum ne-am spovedit şi ne-am împărtăşit etc. Ne vom ruga pentru dv. ca să alegeţi bine, să vă apropiaţi de Mântuitorul care a murit pe cruce, să-l găsiţi şi să-l urmaţi.