Născută la 6 martie 1910 la Botoşani, a urmat aici cursurile primare, gimnaziale şi liceale. După susţinerea examenului de bacalaureat, s-a înscris la Facultatea de Litere a Universităţii "Cuza Vodă" din Iaşi, obţinând licenţa în limba latină.

Începând cu anul 1934, profesoara C. Breitenfeld a desfăşurat o strălucită activitate didactică la şcolile conduse de surorile "Notre Dame de Sion" din Iaşi.

Încă din anii studenţiei a cunoscut-o pe profesoara de limbă franceză, Charlotte Sibi, de a cărei prietenie avea să se bucure toată viaţa. În jurnalul său, C. Sibi scria de altfel faptul că alesese drept loc de activitate didactică Liceul "Carmen Sylva" din Botoşani, la recomandarea Corneliei Breitenfeld.

Profesoara C. Breitenfeld a debutat în paginile revistei "Lumina creştinului", relativ târziu, în noiembrie 1943, cu articolul intitulat "Sfânta Gertruda", sărbătorită în calendar la 16 noiembrie. În revistele din decembrie 1943, respectiv ianuarie 1944, a publicat articolul intitulat "Sfântul Spiridon. Făcătorul de minuni", sărbătorit în calendarul romano-catolic la 12 decembrie.

Din păcate, la scurt timp, revista "Lumina creştinului" şi-a suspendat apariţia, încheindu-se astfel şi scurta activitate publicistică a Corneliei Breitenfeld.

Patru ani mai târziu, în august 1948, aceasta îşi încheia definitiv şi promiţătoarea activitate didactică, odată cu desfiinţarea de către comunişti a şcolilor catolice.

În perioada septembrie 1948 - martie 1949, C. Breitenfeld a lucrat ca secretară la Parohia Iaşi, la recomandarea parohului Dumitru Romila.

În octombrie 1948 a fost arestată de Securitatea din Iaşi, fiind surprinsă în momentul în care efectua "curierat" de corespondenţă pentru Liviu Mărgineanu, un colaborator în mişcarea de rezistenţă anticomunistă al părintelui erou Dumitru Sandu Matei. Aflată în arestul Securităţii ieşene, C. Breitenfeld va menţine legătura cu părintele Matei, prin intermediul gardianului catolic Vasile Dorcu.

Chiar dacă în timpul anchetei şi a presiunilor făcute de securistul Octav Blehan, profesoara C. Breitenfeld a cedat, fiind eliberată după nouă zile, o lună mai târziu va deconspira unor preoţi şantajul la care era supusă. Mai mult de atât, va fi declarată "duşman al poporului", după ce Securitatea aflase faptul că l-a informat pe părintele Matei, împreună cu gardianul V. Dorcu, despre ordinul de arestare emis de Securitate, permiţându-i astfel părintelui Matei să fugă din Iaşi.

Din cauza unor probleme grave de sănătate, C. Breitenfeld s-a retras la Botoşani, în perioada 1949-1951, unde va fi anchetată de Securitate în legătură cu persoana gardianului V. Dorcu.

În anul 1951 revine la Iaşi, reuşind să ocupe un post valoros la Biblioteca Centrală Universitară şi reluând relaţia de prietenie cu o altă figură ilustră a laicatului local, Charlotte Sibi, pe care şi-a luat-o de altfel drept model de viaţă şi trăire creştină.

Frecventează asiduu biserica şi cercurile catolice ieşene, vizitând în mod special familiile nevoiaşe şi în suferinţă.

În tot această perioadă, a fost urmărită de Securitate prin "dosar informativ", sub acuzaţia de a fi "o militantă a cultului catolic" şi de a "întreţine legături cu preoţii catolici care aveau atitudine duşmănoasă". În mod paradoxal, scapă de o nouă arestare, datorită faptului că toţi informatorii au lăudat la unison "devotamentul", "atitudinea exemplară", "activitatea exemplară", a celei urmărite. În mod special i-a fost apreciat "devotamentul până la sacrificiu" de care a dat dovadă îngrijindu-l pe Mons. D. Romila, imobilizat la pat.

După ieşirea la pensie, C. Breitenfeld s-a retras la Botoşani, în casa părintească, trecând la cele veşnice la 29 iunie 2003. A fost înmormântată în cimitirul Eternitatea din Botoşani.

Dr. Dănuţ Doboş