Sărbătoarea Milostivirii lui Dumnezeu este trăită în Biserică în prima duminică de după Paşte. Este o sărbătoare relativ nouă. Pentru prima oară a fost înscrisă în calendarul liturgic în anul 1985 în Dieceza de Cracovia, iar mai apoi în toate diecezele din Polonia. În ziua canonizării sorei Faustina, 30 aprilie 2000, papa Ioan Paul al II-lea a instituit-o pentru Biserica Universală.
În jurnalul sorei Faustina găsim mai multe apariţii în care Isus însuşi se află la originea sărbătorii, descriind locul calendaristic, motivaţia şi scopul acesteia, dar şi promisiunile particulare ce o însoţesc. "Doresc ca în prima duminică de după Paşte să fie sărbătorită Milostivirea lui Dumnezeu. Această sărbătoare a Milostivirii este refugiu şi scăpare pentru toate sufletele, dar mai ales pentru sărmanii păcătoşi. Revărs o mare întreagă de haruri asupra sufletelor care se apropie de izvorul milostivirii mele". Condiţia care însoţeşte această promisiune: primirea sfintei Împărtăşanii în această zi în spiritul devoţiunii către milostivirea lui Dumnezeu, după o spovadă bine făcută. Spovada nu trebuie să fie în ziua respectivă, dar important este să nu simţim vreo legătură chiar şi faţă de cel mai mic păcat. Prin novena Milostivirii lui Dumnezeu din cele nouă zile care preced sărbătoarea, începând din Vinerea Sfântă, este pregătită o rodnică şi profundă sărbătoare a milostivirii.
Pr. Marius-Stanislau Bucevski
