În inima munţilor Pirinei, între Spania şi Franţa, se întinde Principatul Andorra, pe o suprafaţă de doar 468 km2.
În centrul geografic al ţării, ca o inimă a spiritualităţii acestui popor, într-o zonă deosebit de pitorească, pe malul râului Valira, poate fi întâlnit sanctuarul marian Meritxell. Maica Domnului de aici este patroana şi ocrotitoarea Andorrei.
Istoria sanctuarului începe la sfârşitul secolului al XII-lea. Într-o zi de 6 ianuarie, fiind sărbătoare, locuitorii satului Meritxell se îndreptau spre biserica din localitatea Canillo pentru a participa la Liturghie. La un moment dat, pe marginea drumului, văd un trandafir sălbatic înflorit, cu frunzele verzi, deşi în jur totul era acoperit cu zăpadă. Miraţi, s-au apropiat de trandafir şi au văzut alături o frumoasă imagine a Maicii Domnului. După Liturghie, parohul, însoţit de credincioşi, a mers, a luat statuia şi a dus-o în biserica din Canillo, promiţând că îi va aranja un altar special. A doua zi, deşi uşile bisericii erau închise, statuia nu mai era. În timp ce lumea vorbea despre dispariţia imaginii, un trecător străin, care nu ştia nimic despre cele întâmplate în ajun, venind spre Meritxell, a văzut statuia lângă trandafir. Atunci toţi au înţeles că Maria prefera să rămână într-o capelă chiar în acel loc. Până în anul 1658, când s-a luat decizia construirii unei biserici baroce, vechiul edificiu era unul modest.
Din istorie merită consemnată data de 24 octombrie 1876, când Fecioara de la Meritxell a fost declarată patroană a Andorrei. Acest patronaj al Mariei a fost confirmat canonic de papa Pius al X-lea, în anul 1914. Episcopul de Barcelona, Mons. Justí Guitart i Valardebo, primind aprobarea papei, a încoronat statuia la 8 septembrie 1921.
Din nefericire, în noapte de 8 spre 9 septembrie 1972, sanctuarul a fost distrus în mare parte de un incendiu. A urmat construirea noului sanctuar, operă a arhitectului Ricardo Bofill, în stil eclectic, monumental, ambiţios, unic în felul său. Includerea vechilor ruine în noul cadru a fost deosebit de anevoioasă. Bofill a construit un viaduct care leagă munţii vecini între ei, un lac artificial, terase, amfiteatru pentru mari manifestări culturale şi religioase. Început în anul 1974, noul edificiu a fost inaugurat la 8 septembrie 1976.
Sanctuarul, reînviat, prin formă şi culori, transmite pelerinului lumină şi speranţă. Acest centru spiritual este un punct de întâlnire, loc emblematic şi unic. Are o navată în formă de cruce greacă, iar absida este în plan pătrat. Ansamblul arhitectonic este compus dintr-un turn a cărui formă este inspirată din vechile clopotniţe catalane.
Curtea interioară este ornată cu o mulţime de arcade albe semicirculare care dau un farmec aparte. Culoarea albă se încadrează foarte bine cu zăpada care aici poate fi văzută şapte luni din an. Ca material s-a folosit piatră de andezit, extrasă din munţii din apropiere.
Statuia Maicii Domnului, sculptată prin sec. al XII-lea, o imagine statică, geometrică, puţin naivă, pare să aibă mai mult rolul de tron decât de mamă pentru prunc.
În anul 1972 a ars şi vechea statuie, dar artistul Jaume Rossa a realizat una identică cu cea veche, inspirându-se din vechile fotografii.
Faţa Mariei, oarecum disproporţionată, de mari dimensiuni, vrea să simbolizeze rolul ei de salvatoare şi protectoare. Ochii, ieşiţi mai mult în afară, exprimă eternitatea şi spiritualitatea. Aceşti ochi mari ne fac să înţelegem că, chiar dacă pelerinul nu se uită la faţa Mariei, ea totuşi îl vede.
Imaginea Mariei de la Meritxell este menţionată în imnul naţional al Andorrei. În anul 2014, papa Francisc a conferit sanctuarului de la Meritxell titlul de "basilica minor".
