O bătrână avea un fiu şi o fiică. La timpul cuvenit fiecare dintre ei s-a căsătorit, iar din căsătoria lor au avut fiecare câte un copil. Nu după mult timp fiicei i-a decedat soţul, iar fiului i-a decedat soţia. O primă încercare!

La un moment dat, din lipsă de cele mai elementare mijloace de trai, şi poate şi din neglijenţă, dar nu judecăm noi, li s-a dărâmat soba din casă, singura care avea rolul de a încălzi sărăcăcioasa casă pe timp de iarnă. Fiind construită în perete pentru a încălzi două camere deodată, în cădere, a antrenat întreg peretele în componenţa căruia se afla. Peretele cu pricina, în cădere, a antrenat şi pereţii principali de la două camere, una a fetei rămasă văduvă şi una a bătrânei, la rândul ei văduvă şi bolnavă. Întreg carambolul a făcut ca în paralel să cadă şi o parte din tavan, rămânând ca şi cealaltă să fie oricând în pericol de a cădea. O altă încercare!

Nu după mult timp, într-o bună zi, după ce o mână de oameni a pus mână de la mână şi a cumpărat materialele necesare refacerii casei, afară de materialele în cauză care erau depozitate oarecum în afara casei, ceea ce mai rămăsese din casă, a luat foc. Încă o încercare!

Pompierii au reuşit să stingă incendiul, dar nu au putut să salveze nimic.

Imediat după ce a rămas văduvă, fata bătrânei se îmbolnăveşte de diabet, aşa încât, uneori, din lipsa medicamentelor necesare face diverse crize care o poartă nu o dată în pragul morţii. La rândul lui, băiatul rămas văduv, vădit afectat de situaţie, face o depresie atipică şi este nevoit să se descurce muncind cu ziua la cei care îi ofereau o astfel de posibilitate.

După incendiu, alături de un prieten, fiul văduv începe lucrările de îndepărtare a molozului rezultat în urma incendiului, mai ales a tavanului ars şi într-un moment de neatenţie cade din pod şi îşi rupe o coastă. Numai o astfel de încercare mai lipsea!

Continuă să lucreze cu mari dureri şi nu după mult timp îi intră în picior două cuie, bineînţeles, ruginite. Nu merge imediat la medic pentru a face bine cunoscuta injecţie împotriva tetanosului, drept pentru care, a doua zi, după o noapte de durere şi de nesomn, este dus la urgenţe. Este diagnosticat cu tetanos. I se aplică tratamentul adecvat, dar după ceva timp, văzându-se în imposibilitatea de a mai continua lucrările, cade din nou în depresia atipică. Aceasta era de altfel ultima încercare la care se mai putea aştepta!

În tot acest timp, deşi fără energie electrică şi cu apa care curgea în mod providenţial pe o ţeavă din drum, ceea ce îi scutea de încă o taxă, copilul băiatului văduv termină şcoala al doilea din clasă. E eminent şi frumos îmbrăcat. În ciuda lipsurilor materiale pe care le avea acasă se roagă mult. Este foarte bine educat în ceea ce priveşte respectul faţă de oameni. Mai mult, între timp, pentru că era gratis, se antrenează şi la un club de fotbal, de unde spera ca într-o zi să redea zâmbetul pe buzele tatălui, mătuşii, bunicii şi verişorului, care erau atât de încercaţi.

La tot acest tablou, primăria se arată indiferentă pentru că "de şapte ani această familie nu a mai plătit impozitul la casă". Curentul electric le-a fost tăiat "pentru că de trei ani" nu s-au mai achitat facturile restante.

Şi totuşi, între timp, un om cu suflet mare, şi o echipă de oameni au decis să ajute această familie, iar casa, în ciuda tuturor încercărilor şi mai ales spre satisfacţia copilului dornic să înveţe, se reface cu fiecare zi care trece, dacă nu cumva, la ora citirii acestei întâmplări, este deja locuibilă.

N-am relatat ca să "storc" lacrimi şi nici fonduri nu vreau să strâng, ci vreau să subliniez doar un aspect: Ce vină au aceşti oameni pentru că s-au născut să fie încercaţi şi ce merit avem noi, cei care citim despre încercările lor?!? Cum trebuie să mulţumim lui Dumnezeu pentru ceea ce suntem şi avem! (Lucia)