Dictatorul italian Benito Mussolini, într-o cărticică pe care a scris-o în tinereţe, preluând din zbor interpretarea mitică a unei aşa-numite şcoli cât şi pe cea a criticismului, se exprima apodictic: "Isus probabil că nici nu a existat. Sau, dacă a existat, a fost un om mic şi meschin". Un înfumurat ca el nici nu putea să debiteze altceva, de vreme ce Isus evanghelic subliniază: "Tată,... ai ţinut ascunse acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici". Şi câţi astfel de "înţelepţi"? Până şi bolşevicii se dădeau pricepuţi necunoscători în acest domeniu. Despre aşa-zisele lor ştiinţe religioase, Ernest De Martino scrie: "Nu se inspiră din nici o metodologie a cunoaşterii umane, limitându-se doar la strigăte de bătălie, ordine de atac şi instrumente de propagandă directă".
Pe la noi cine se mai dă priceput şi în cunoştinţă de cauză, exprimându-se cu uşurinţă în privinţa religiei creştine? Aproape toată lumea. Dar neliniştitor este impactul negativ al celor care, venind de pe alte meleaguri pentru vacanţă, îşi dau cu părerea "musolinic". Ce îi determină să se pronunţe cu tupeu de autoritate în domeniu? Experienţe conjuncturale şi preluări din zbor. Cu siguranţă că nu viaţa trăită în Cristos. O, dacă atât "acasă" cât şi în altă parte identitatea de creştin nu s-ar rezuma doar la certificatul de Botez!
