Măreaţă zi de înviere
Măreaţă zi de înviere aduce-n lume mângâiere:
"E goală groapa, e pustie. Isus Cristos din morţi învie,
Fereşte piatra la o parte şi calcă-nvingător pe moarte,
Îşi pune iadul la picioare şi-anunţă lumii liberare".
Măreaţă zi aduce veste: "Cristos în groapă nu mai este,
A înviat, e viu, trăieşte. Al morţii somn îl părăseşte,
Ucide moartea, o învinge, nu mai e loc pentru a plânge.
El, înviind, pe noi ne-nvie, schimbând tristeţea-n bucurie".
Măreaţă zi în lume sună şi răspândeşte vestea bună:
"Isus cel mort pentru păcate din morţi fiinţa sa o scoate,
Alungă orice suferinţă şi-aduce vieţii biruinţă,
Revarsă-n lume fericire şi-a Tatălui milostivire".
Măreaţă zi în lumea toată anunţă vestea minunată:
"Cristos mormântul biruindu-l în viaţă a-mbrăcat pământul.
Iată-l măreţ, în raza-i sfântă, pământu-ntreg voios îi cântă,
Căci i-a schimbat Isus destinul. O, moarte, unde-ţi este spinul?"
Măreaţă zi vesteşte tare: "E mare zi de sărbătoare.
Cristos îmbracă lumea toată în haina sa imaculată.
A sa lumină şi iubire destramă orice amăgire,
Al morţii foc Isus îl stinge şi, înviind, moartea o-nvinge".
Măreaţă zi la toţi vesteşte: "Cristos mormântul părăseşte,
Biruitor din morţi învie, Satana fuge cu furie.
Cristos pământul luminează, întreg pământul jubilează,
Şi-n cer e bucurie mare: din bobul mort, grâu nou răsare".
Petru Ciobanu
* * *
Paşte simţit
Lumina din lună şi verdele crud
Ne poartă cu gândul la cele de jos,
De unde răzbate spre cei ce-l aud
Mesaj de speranţă legat de Cristos.
Mai jos decât brazda de reavăn pământ,
Mai mult decât limbul cu tot ce-i în el,
Mai trist decât moartea şi negrul mormânt,
Nu-i nici suferinţa lipsită de ţel...
Dar toate acestea revin sau dispar,
Lumină primind prin lucrarea de har,
Căci viaţa din viaţă e dată în dar,
Chiar dacă destui nu au nici un habar.
Şi totuşi speranţa nu moare nicicând;
Găseşte şi sprijin şi cale şi-avânt
În cel ce învie din moarte, zicând:
"În pâine e viaţă..., mai mult în Cuvânt!"
Cuvântul şi pâinea devin sacrament,
Iar calea-i deschisă spre viaţă şi har,
Când cel înviat redevine prezent,
Prin tot ce se face la sfântul altar.
E doar înviere şi viaţă în el,
Iar moartea îşi pierde din tristul veşmânt,
Nici iarn-amorţită nu râde de fel...
E doar primăvară de-acum pe pământ.
Să fie iar pace venită de sus!
Să fie lumină mai mult ca oricând!
Să fie unire-ntre toţi..., cu Isus!
Iar Paştele nost'... Aleluia cântând...
Pr. Cristian Chinez * * * Cristos a înviat Se aşternuse piatra pe proaspătul mormânt Au stat tăcuţi de pază cei doi ostaşi străjeri Şi iată miezul nopţii, de stele-mpodobit: Lumini lucesc la gura mormântului deschis, Lumină din lumină cerescului cuprins Cu moartea sa, pe cruce murind nevinovat, Cântaţi cu bucurie acelui ce-a scăpat
Şi noaptea coborâse, acoperind cetatea.
Se liniştise neamul vânzării. Pe pământ
Era o taină mare... minune-apropiată.
Ne-atinşi de măreţia adâncurilor firii,
Nepresimţind venirea minunii celei mari
Ce-avea să schimbe faţa şi rostul omenirii.
Un tunet lung se aude, pământu-n el vuieşte.
Adânci puteri îl mişcă, izbindu-l. Zguduit
Mormântul se deschide: Scriptura se împlineşte.
Întunecimea piere o clipă-n toată firea...
Cristos învie!... Paznici, să fie vouă vis,
Lumina vă orbeşte, v-a înlemnit uimirea!
Luceşte-acum pe chipu-i. Înaltă biruinţă.
Şi, lepădând pământul, îi lasă foc nestins
Pe calea mântuirii: nădejdea şi credinţa.
Ne-a dat el noua pildă a marii jertfi de sine,
Cu moartea sa pe moarte călcând a înviat
Spre învierea vieţii în faptele de bine.
Pe om şi omenirea de moarte sufletească.
E Paştele! Viaţă! Cristos a înviat!
Iubire între oameni şi pace să domnească.
