Modul nostru de a-i vedea pe ceilalţi, ca şi raportul lor cu realitatea "externă" necesită o sensibilitate "ecologică" cu totul nouă. Mai mult ca oricând, suntem conştienţi că trebuie acordată atenţie ambientului în care trăieşte o persoană; numai astfel putem înţelege sensul acţiunilor sale. Până şi psihologia, concentrată altădată asupra individului ca realitate de sine stătătoare, începe să se intereseze despre adaptarea, din punct de vedere dinamic, a individului la ambientul în care trăieşte. Căci realităţile "externe" devin parte din noi înşine în momentul în care le folosim ca instrumente în realizarea planurilor noastre. Iată de ce, în cercetarea psihologică s-a ajuns la concluzia că există un fel de locuire a "inteligenţei" şi în afara minţii individului. Poate fi vorba chiar de o "inteligenţă" invadatoare şi dominantă atunci când, preluată din exterior, este însuşită ca o a doua natură. Iar riscul acesta este cu atât mai mare cu cât lumea virtuală devine din ce în ce mai acaparatoare.
Nu putem ecologiza toate sursele de informare sau de socializare; nu stă în puterea noastră. Putem însă filtra şi putem deveni selectivi. Cât despre mintea noastră, de acolo porneşte totul, ca planificare, şi acolo se întoarce totul, ca achiziţie. Mai rămâne doar să fim responsabili. Cu noi înşine. Iar asta ţine de voinţă.
