Lumea, mai mult ca oricând, este într-o continuă mişcare: dintr-o localitatea în alta, dintr-o ţară în alta, iar mai recent, dintr-un continent în altul.
Istoria Vechiului Testament începe cu istoria unui migrant: Abraham, care pleacă din Caldeea spre Canaan, la îndemnul lui Dumnezeu. Însuşi Isus a trebuit să fie un permanent migrant: din Betleem spre Egipt şi apoi la Nazaret. În viaţa publică a peregrinat mereu din cetate în cetate, ajungând să pătimească la Ierusalim. Maria a făcut drumul lung spre Ein Karem şi apoi împreună cu Isus de mai multe ori la Ierusalim. Apostolii, pentru a-şi împlini misiunea de evanghelizatori, au trebuit să străbată mări şi ţări. Pe toţi ne impresionează lungile şi grelele călătorii ale sfântului Paul.
Misionarii, pentru a evangheliza, au acceptat să-şi părăsească patria şi casa pentru a trăi mereu printre străini, adesea la cele mai sărace şi oropsite popoare. Noi înşine, aici în Moldova, am primit darul credinţei catolice graţie misionarilor care au acceptat să vină pe aceste meleaguri.
Când ne referim la migranţi vorbim de toţi cei care, din diferite motive, trebuie să părăsească propriul domiciliu pentru un altul: muncitori, studenţi, pelerini, misionari, refugiaţi politici, conducători auto, marinari, lucrători din aeroporturi, romi, nomazi, oameni ai circului. O realitate care impresionează şi mai mult este că în acest proces intră chiar familii întregi, părinţi şi copii.
Partea frumoasă a lucrurilor constă în faptul că toţi aceştia, în locul de destinaţie pot deveni evanghelizatori. Ne-am bucurat adesea auzind de la preoţii străini vorbindu-se despre evlavia şi credinţa catolicilor noştri ajunşi în Italia sau în Spania.
Papa Benedict al XVI-lea, în mesajul pentru Ziua Migrantului şi Refugiatului care se va celebra la 13 ianuarie, subliniază tocmai acest aspect: "migraţiile, pelerinaj de credinţă şi de speranţă". Papa subliniază: "Credinţa şi speranţa formează un binom de nedespărţit în inima atâtor migranţi. Călătoria lor este animată de o profundă încredere în Dumnezeu care nu-şi abandonează propria creatură. Această încredere îi face să suporte mai uşor rănile dezrădăcinării şi ale distanţelor".
Recentul Sinod al Episcopilor, în propoziţia 21, vorbind despre migranţi, afirmă că aceştia nu sunt "numai primitori ai vestirii, ci şi protagonişti ai proclamării evangheliei în lumea modernă". Mai mult, migrantul este sau trebuie să fie un împlinitor al misiunii Bisericii, adică este subliniat aspectul misionar şi evanghelizator al migrantului. Cine lasă propria ţară şi ajunge în alta, dacă este credincios, nu se va limita să ofere celui care îl primeşte doar rodul muncii sale, ci va simţi nevoia să-şi mărturisească credinţa cu bucurie şi fără teamă.
În acest An al Credinţei, dar şi al noii evanghelizări, am dori ca toţi cei care părăsesc pentru un motiv sau altul comunităţile noastre din Moldova să fie pentru gazdele lor făclii ale credinţei, mărturisitori fideli ai speranţei şi împlinitori ai celei mai mari porunci: iubirea.
Îi înconjurăm cu rugăciunea noastră pe toţi cei plecaţi spre alte zări, şi într-un mod deosebit pe preoţii care îl slujesc pe Isus departe de ţară şi împlinesc un mandat, mereu urgent, de a vesti evanghelia celor care îl caută pe Dumnezeu şi au nevoie de o făclie vie pentru paşii lor pe cărările lumii de azi.
Tuturor fraţilor noştri, aflaţi în procesul migrator - o adevărată preţuire, exprimată de mesajul Sfântului Părinte, şi o încurajare din partea preoţilor care îi însoţesc şi din partea celor care lucrează în Oficiul Diecezan pentru Pastoraţia Migranţilor.
Cu preţuirea şi îmbrăţişarea noastră,
+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi
