Pe scena politică a secolului al XIX-lea, din România, s-a afirmat şi un deputat catolic, Ianoş Robu, originar din Săbăoani, de la a cărui naştere (7 aprilie 1812) s-au împlinit 200 de ani. Evenimentul a fost marcat la Săbăoani, cu ocazia zilelor satului, la 12 august 2012, printr-o Liturghie la care au participat toate rudele.
Născut la 7 aprilie 1812, din părinţii Martin şi Maria, şi botezat în aceeaşi zi, Ianoş Robu a crescut în credinţa catolică, dar şi sub influenţa politicii tensionate a ţării.
Afirmarea în politică a început cu alegerile pentru constituirea Divanului ad-hoc din Moldova în anul 1857. Ca reprezentant al ţăranilor clăcaşi din ţinutul Romanului, Ianoş Robu i-a reprezentat pe aceştia tocmai în perioada de început a parlamentului şi a statului modern din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Documentele consemnează că la primele alegeri, cei 46 de delegaţi din cele 23 de sate din Ocolul Moldovei i-au ales pe Ianoş Robu din Săbăoani şi pe Ioan Vasile din Cordun, ca alegători judeţeni, dar, mai apoi, când trebuia ales deputatul judeţean de Roman, Ianoş Robu, deşi ales majoritar, nu a fost acceptat, pentru că nu era de religie ortodoxă. El a rostit atunci memorabilele cuvinte: "Cum, cucoane, acum, când toate satele m-au ales ca să le apăr drepturile în Marea Adunare, sunt catolic şi nu pot fi deputat? Dar când ne puneţi la beilicuri, când ne luaţi birul, când vă dăm feciorii la oaste, când vă facem boeresc, atunci nu suntem catolici, ci ne priviţi ca pravoslavnici? Dacă este, cucoane, că nu putem fi deputaţi pentru că suntem papistaşi, apoi daţi-ne pace să fim papistaşi şi la biruri, şi la beilicuri şi la toate angăriile".
Ianoş Robu a fost ales deputat la alegerile din 24 şi 25 noiembrie 1864, după care s-a constituit Parlamentul, numit Adunarea Electivă a României, în care a participat activ.
Căsătorit cu Eva, cu care a avut nouă copii, Ianoş este strămoşul a doi episcopi: Mihai Robu, primul episcop autohton al Moldovei, şi Ioan Robu, actualul arhiepiscop mitropolit de Bucureşti.
După ce a activat o perioadă ca fecior de biserică, a murit la vârsta de 77 de ani, la 25 septembrie 1889.
Comemorându-l pe Ianoş Robu, se împlineşte un act de recunoştinţă, atât faţă de el cât şi faţă de toţi înaintaşii care au luptat pentru drepturi, libertate şi credinţă.
