O sfinte răni

O sfinte răni însângerate,
Dovezi a harului slăvit
Şi-a dragostei nemăsurate
Cu care Tatăl ne-a iubit.

O sfinte răni a lui Cristos,
Eu sunt nespus de păcătos,
Dar cred că-n voi păcatul meu
Mi-a fost iertat de Dumnezeu.

Doar sângele prelins pe cruce,
Fierbinte izvorând din voi,
Iertarea ne-a putut aduce
Şi raiul ni l-a dat napoi.

O sfinte răni din care toată
Spălarea vinei ne-o primim,
Din starea noastră vinovată
Doar înspre voi nădăjduim.

O sfinte răni mereu deschise,
Vărsând al dragostei izvor,
Salvaţi vieţile ucise
Redaţi sfinţirea tuturor.

Căci, când voi sfinte răni odată
O să-ncetaţi a mai ierta,
Doar îngrozita judecată
Şi iadul veşnic va urma.

O sfinte răni, chemaţi mai tare
Spre cei căzuţi şi-ntârziaţi,
Căci vai ce plâns şi ce strigare
Va fi când voi o să-ncetaţi.

Traian Dorz

* * *

Rănile păcatului

Isuse, azi ţi-am fost călău,
Şi bici şi lanţul cel mai greu.
Eu răni adânci ţi-am provocat,
Pe spate pielea ţi-am brăzdat.

Sunt spinul ce te-am cununat.
Şi spinii sunt al meu păcat.
Adânc şi aprig scrijelind,
Sudori de sânge provocând.

De parcă nu a fost de-ajuns,
Şi cruce tot eu ţi-am fost pus.
Păcatul meu fiind greoi,
Pe umeri-ţi zdrobiţi şi goi.

Pe Golgota odată ajuns
Şi cuiele ce te-au străpuns.
Şi acel ciocan ce le-a lovit,
Păcatul meu l-a mânuit.

Şi rana cea din coasta dreaptă,
De mine a fost provocată.
Buretele-n oţet şi fiere,
Licoarea desfrânării mele.

Şi după atâta suferinţă,
Ce-am provocat din necredinţă
Ca şi tâlharul eu îţi cer,
Iertarea ta s-o am în cer.

Şi arătând că mă iubeşti,
Tu pentru mine te jertfeşti.
Pe lemnul crucii atârnat,
Să mă răscumperi din păcat.